the trouble with me is me

dear winter...dear snow....

2012-02-05T12:23:00.003+02:00

9gag material daca va intrebati de unde si pana unde aceasta postare :)

perfect calm

2011-09-02T22:41:00.002+03:00

perfect calm

...the rain will wash away the pain...

2011-06-25T11:12:00.003+03:00

Hello
Can you hear me?
Am I gettin' through to you?
Hello
Is it late there?
There's a laughter on the line
Are you sure you're there alone?
Cause I'm tryin' to explain
Somethin's wrong
Ya just don't sound the same
Why don't you, why don't you
Go outside, go outside

Chorus:
Kiss the rain
Whenever you need me
Kiss the rain
Whenever I'm gone, too long.
If your lips
Feel lonely and thirsty
Kiss the rain
And wait for the dawn.
Keep in mind
We're under the same skies
And the nights
As empty for me, as for you
If ya feel
You can't wait till mornin'
Kiss the rain
Kiss the rain
Kiss the rain

Hello
Do you miss me?
I hear you say you do
But not the way I'm missin' you
What's new?
How's the weather?
Is it stormy where you are?
Cause I'm so close but it feels like you're so far
Oh would it mean anything
If you knew what I'm left imagining
In my mind, in my mind
Would you go, would you go
Kiss the rain
And you'd fall over me
Think of me, think of me, think of me, only me

Kiss the rain, kiss the rain
Kiss the rain, kiss the raïn
Hello Can ya hear me? Can ya hear me? Can ya hear me?

Bucurii si ...

2011-05-01T14:44:00.006+03:00

Marin Sorescu - Am zărit lumina

Am zarit lumina pe pamant.
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti.

Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?

Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari.

Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.

Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.

O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

*mi-am cumparat o carte de poezii de Marin Sorescu

*am citit ieri Persepolis, romanul grafic de Marjane Satrapi, si m-am distrat si amarat si revoltat si am mai ras putin...trebuie sa revad animatia si sa mai citesc ceva istorie ca sa nu raman cu atat de multe intrebari

*am citit o carte-biju vineri: Magazinul de sinucideri de Jean Teulé... pana acum am gasit 3-4 persoane care au indragit imediat cartea asta...astept sa mai cunosc si alti cititori molipsiti...

my name is...trouble...

2011-04-26T17:32:00.003+03:00

N-am uitat de blog doar ca m-a lovit o lene magnifica!

nici vremea nu ma ajuta foarte tare sa stiti...

oricum ar fi starea voastra(starea mea sper sa nu se inrautateasca :D si sa cad la pat cu o lene astronomica )"hai sa ne avem ca frati" si sa va impartasesc o noua obsesie muzicala care m-a lovit odata cu lenea de mai sus :)

O noua tinta!

2011-03-30T13:50:00.003+03:00

Dragii mosului :P nu ne-am mai scris de mult...vremea trece, lucrurile se schimba in jurul nostru si primavara isi face tot mai simtita prezenta.
Pinguinul din mine tanjeste dupa munte, zapada si mult aventura asa ca la prima strigare "MUNTEEEE!!!" nu a stat mult pe ganduri.
Va urma :)

The Wonderful Wizard of Oz se filmeaza astazi in Iasi iar eu ma transform in zburatoarea Dorothy

2011-02-12T17:09:00.006+02:00

Nu e gluma!
de 2 ori am incercat sa ies afara si de 2 ori era sa imi iau zborul. Imi trebuie o pereche de pantofi sclipiciosi(gri-argintii si nu rosii cum au aparut in film), un leu-paraleu, caini sunt cu sutele prin oras asa ca Toto poate fi gasit rapid(visez la un Toto durduliu ca o oita). Mai ramane un om de tinichea de gasit si o sperietoare.

dilema!!!!!

Pot sa combin personajele si sa creez un om de tinichea umplut cu paie sau o sperietoare cu armura de tinichea ca sa economisim(ce?) si sa ne ferim de incidente neplacute(ningea dimineata si tinicheaua-man ar putea rugini si daca nu e atent sperietoare-man ar putea fi spulberat de vant).

De ce scriu textul asta anapoda care deformeaza povestea lui L. Frank Baum? Raspuns: nu gasesc nicaieri povestea intreaga si cartea mea in limba engleza s-a evaporat fara urme si acum planul este sa gasesc alta, nu? Plus ca vantul de afara m-a dus cu gandul la casa zburatoare din filmul The Wizard of Oz(1939)

Ajutor!

Sper sa ma linistesc gasind cartea undeva...pornesc acusi la cumparaturi!

Bookshops here I come!

Un an bun!

2011-01-05T22:52:00.005+02:00

Sa aveti un an bun! Las deschisa lista cu dorinte si poate pana in decembrie le vom bifa pe toate!

Ganduri bune!

"Sub pietre-s flori ce nu s-au nascut inca."

2010-12-05T12:01:00.006+02:00

Diseara vine Mos Nicolae! Cum nu am fost cuminte iar ghetele mele nu-s inca gata curatate si periate, indraznesc totusi sa imi pun o dorinta mica:
vreau aceasta carte Printese date uitarii sau necunoscute, de Philippe Lechermeier si Rebecca Dautremer, in traducerea lui Serban Foarta, Editura Vellant.

recunosc faptul ca imi doresc editia in limba franceza a cartii dar cum lenea e destul de mare ma pot multumi cu cea in limba romana care beneficiaza de traducerea lui Serban Foarta. Titlul postului este cules cu grija din aceasta minunata carte iar Serban Foarta este un geniu cand vine vorba de versificatie.

Ma pun pe asteptat poate se intampla un miracol :P

imaginea a fost luata de aici: Editura Vellant
mai multe informatii despre aceasta carte gasiti pe site-ul The secret lives of Princesses, site dedicat in intregime cartii.

PS: cred ca am 3-4 ani si am dat im mintea copiilor! o fi de la zapada de afara :D

Mercedes Benz

2010-12-03T21:56:00.004+02:00

Celor 2,4 cititori care deschid din cand in cand acest blog probabil le-a stat inima cateva secunde...nu va faceti griji, traiesc, citesc si ma macin(stare care este ascunsa cu dibacie).

de la EA mi se trage titlul postului: Janis Joplin

ma bag inapoi in pat...maine sau poimanine pun o lista cu cartile citite din octombrie pana acum...pana atunci un pic de muzica

mercedes benz

to love somebody

lecturi de octombie...

2010-10-09T21:03:00.007+03:00

Citesc acum(adica mai am cateva pagini): Primavara neagra de Henry Miller, Editura Polirom, 2010, si ma arunc acusi intr-o carte stufoasa despre ciuma: Calatoria mincinosilor de Karen Maitland, Editura Leda, 2010.

Ca sa nu spuneti ca sunt om rau si nu va impartasesc din paginile lui Miller, pun mai jos un citat extras din romanul Primavara neagra(roman interzis in momentul aparitiei sale si care a fost publicat mai apoi la Paris in 1936), mai exact, un fragment din "A treia sau a patra zi de primavara" a doua(sa ii zicem) parte a acestui roman(pag.31):
"Ca fiinta omeneasca ce rataceste, in amurg si in zori, la ore stranii, nepamantene, simtamantul de a fi singur si unic ma reconforteaza intr-o asemenea masura incat atunci cand, aflat im mijlocul multimii, nu mai par a fi om, ci doar o simpla particula, un scuipat, incep sa ma imaginez singur in spatiu, fiinta unica, inconjurata de magnifice strazi pustii, un biped uman umbland printre zgarie-nori cand toti locuitorii au fugit, iar eu sunt singur, mergand, cantand, stapanind pamantul."

L-am regasit pe Miller dupa multa vreme de cautari...lecturile trecute au fost fugare si poate nu atat de adancite in fraza atat de bogata a acestui autor...am citit cu placere si inca mai citesc paginile acestui roman cinic, inventiv, liric, lipsit de prejudecati si neingradit de bariere.

de toamna...

2010-09-05T11:47:00.004+03:00

George Topârceanu Rapsodii de toamnă

I

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.

Mai târziu, o coţofană
Fără ocupaţie
A adus o veste-n goană
Şi-a făcut senzaţie:

Cică-n munte, la povarnă,
Plopii şi răsurile
Spun că vine-un vânt de iarnă
Răscolind pădurile.

Şi-auzind din depărtare
Vocea lui tiranică,
Toţi ciulinii pe cărare
Fug cuprinşi de panică...

Zvonul prin livezi coboară.
Colo jos, pe mlaştină.
S-a-ntâlnit un pui de cioară
C-un bâtlan de baştină

Şi din treacăt îi aruncă
Altă veste stranie,
C-au pornit-o peste luncă
Frunzele-n bejanie!

II

Într-o clipă, alarmate,
Ies din şanţuri vrăbiile.
Papura pe lac se zbate
Legănându-şi săbiile.

Un lăstun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca să ţie-o cuvântare
În această chestie.

Dar broscoii din răstoacă
Îl insultă-n pauze
Şi din papură-l provoacă
Cu prelungi aplauze.

Lişiţele-ncep să strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la faţa locului.

Un ţânţar, nervos şi foarte
Slab de constituţie,
În zadar vrea să ia parte
Şi el la discuţie.

Când deodată un erete,
Poliţai din naştere,
Peste baltă şi boschete
Vine-n recunoaştere

Cu poruncă de la centru
Contra vinovatului,
Ca să-l aresteze pentru
Siguranţa statului...

De emoţie, în surdină,
Sub un snop de bozie,
O păstaie de sulcină
A făcut explozie.

III

Florile-n grădini s-agită.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamnă din elită
Îşi îndreaptă talia.

Trei petunii subţirele,
Farmec dând regretelor,
Stau de vorbă între ele:
"Ce ne facem, fetelor?..."

Floarea-soarelui, bătrână,
De pe-acum se sperie
C-au să-i cadă în ţărână
Dinţii, de mizerie.

Şi cu galbena ei zdreanţă
Stă-n lumina matură,
Ca un talger de balanţă
Aplecat pe-o latură...

Între gâze, fără frică
Se re-ncep idilele.
Doar o gărgăriţă mică,
Blestemându-şi zilele,

Necăjită cere sfatul
Unei molii tinere,
Că i-a dispărut bărbatul
În costum de ginere.

Împrejur îi cântă-n şagă
Greierii din flaute.
"Uf, ce lume, soro dragă!"
Unde să-l mai caute?

L-a găsit sub trei grăunţe
Mort de inaniţie.
Şi-acum pleacă să anunţe
Cazul la poliţie.

IV

Buruienile-ngrozite
De-aşa vremi protivnice
Se vorbiră pe şoptite
Să se facă schivnice.

Şi cum ştie-o rugăciune
Doamna măsălariţă,
Tot soborul îi propune
S-o aleagă stariţă.

Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n văduvie
Să trăiască slobode.

Vezi! de-aceea mătrăguna
A-nvăţat un brusture
Să le spuie-n faţă una
Care să le usture!...

Jos, pe-un vârf de campanulă
Pururea-n vibraţie,
Şi-a oprit o libelulă
Zborul plin de graţie.

Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatină,
Giuvaer de smalţ şi aur
Cu sclipiri de platină.

V

Dar deodată, pe coline
Scade animaţia...
De mirare parcă-şi ţine
Vântul respiraţia.

Zboară veşti contradictorii,
Se-ntretaie ştirile...
Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
Toţi întorc privirile.

Iat-o!... Sus în deal, la strungă,
Aşternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor...

Lung îşi flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste şolduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.

. . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . .

Gâze, flori întârziate!
Muza mea satirică
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strofă lirică.

Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristeţe
Iremediabilă...

nu am apucat sa urc pe Ceahlau vara asta, am ramas tintuit in Vama Veche, cred ca o parte din mine alearga si acum pe malul marii intre 2 mai si vama; rosul stancilor, linistea marii la 2 noaptea cand te scufunzi cu teama in apele ei de smoala, nisipul care nu vrea sa se dezlipeasca de talpile noastre, toate astea m-au facut sa uit de Ceahlau...poate toamna asta reusesc sa ma mobilizez. am cateva promisiuni smulse de la cunoscuti si poate se materializeaza ceva pana la urma.

Annabel Lee - Edgar Allan Poe

2010-08-15T21:39:00.004+03:00

Annabel Lee - Edgar Allan Poe*

It was many and many a year ago,
In a kingdom by the sea,
That a maiden there lived whom you may know
By the name of Annabel Lee;
And this maiden she lived with no other thought
Than to love and be loved by me.

I was a child and she was a child,
In this kingdom by the sea:
But we loved with a love that was more than love -
I and my Annabel Lee;
With a love that the winged seraphs of heaven
Coveted her and me.

And this was the reason that, long ago,
In this kingdom by the sea,
A wind blew out of a cloud, chilling
My beautiful Annabel Lee;
So that her high-born kinsmen came
And bore her away from me,
To shut her up in a sepulchre
In this kingdom by the sea.

The angels, not half so happy in heaven,
Went envying her and me -
Yes! that was the reason (as all men know,
In this kingdom by the sea)
That the wind came out of the cloud one night,
Chilling and killing my Annabel Lee.

But our love it was stronger by far than the love
Of those who were older than we -
Of many far wiser than we -
And neither the angels in heaven above,
Nor the demons down under the sea,
Can ever dissever my soul from the soul
Of the beautiful Annabel Lee;

For the moon never beams without bringing me dreams
Of the beautiful Annabel Lee;
And the stars never rise but I feel the bright eyes
Of the beautiful Annabel Lee;
And so, all the night-tide, I lie down by the side
Of my darling -my darling -my life and my bride,
In the sepulchre there by the sea -
In her tomb by the sounding sea.

* plec spre mare...nu o voi cauta pe Annabel Lee, ma voi cauta pe mine, cel care a ramas cu ochii pironiti la mare anul trecut abia a avut curajul sa se desparta de tarmuri si de valuri...ma duc sa imi caut un strop de liniste si sa ascult Bolero-ul lui Ravel dimineata devreme pe plaja la Stuf...ma duc sa il caut pe prietenul meu bun Jagermeister, nu ne-am vazut de mult, si sa povestim la un pahar "nimicurile" din viata noastra...ma duc sa salut soarele dimineata la rasarit si sa-l petrec cu privirea pana apune...
** poezia de mai sus este una din preferatele mele si avand in vedere ca lecturile mele din ultima perioada i-au regasit pe Poe si pe multi altii ca el, m-am gandit sa impartasesc un dram din experientele mele cu voi...dupa vacanta revin cu o lista frumoasa si consistenta cu cartile acestei veri...

... astazi, Nichita Stanescu...

2010-08-07T10:49:00.003+03:00

Nichita Stanescu

Balada motanului

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi,
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

La ora când târâş-grăpiş
zăpada nopţii se adună
eu, cocoţat pe-acoperiş,
să urlu a pustiu la lună.

Şi-atuncea, şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
şi să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.

De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna.

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

Când zorii ziua o deznoadă
să mă tot duc, să mă tot duc
şi tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.

Jegos şi obosit, apoi,
cu maţele în liturghie,
să mă adun, să mă-ncovoi
prin albiturile-n frânghie.

Ca-n faţa unui şobolan
spinarea să mi-o fac colan
să scuip, să scuip şi-n urmă iar
hai-hui să plec pe străzi, hoinar.

Pisicile de prin vecini
să le gonesc pe la pricini,
să-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

Iar când o fi uitat să mor
la cârciuma din mahala
sorbită-n calea pumnilor
posircă acră viu să stea.

"Hei... viaţă, viaţă... ieşi din cort
hai, pune-mi-te iar pe danţ...
te uită... zace colo-n şanţ
motanul mort, motanul mort..."

11 august 1955

smooth...

2010-07-18T11:48:00.004+03:00

duminica dimineata...cald...presiunea arteriala rezista(in limite normale dar nu stiu pana cand)...ma salvez cu putina muzica.

:)

in space...

2010-07-06T19:51:00.004+03:00

am parasit acum cateva momente pamantul. inca ma mir de felul detasat in care am privit in jur fara a scana indelung intinderile, fara ca imaginea sa se retraga adanc in interiorul meu pentru ca mai apoi sa o aduc in fata ochilor si a mintii si sa meditez. a fost usor, imi zic. a fost usor pentru ca nimic din ce imi era apropiat nu ara la vedere, pentru ca lasasem demult totul in urma, pentru ca lucrurile trebuie sa-si urmeze cursul si pasii sunt adevarati doar daca te fac sa inaintezi. a fost usor. buzele mele vor sa schiteze un zambet multumit dat nu pot. ochii vor sa se inchida pentru o clipa dar le este imposibil. o lume infinita, intinderi de stele necunoscute se astern in fata mea; hm...de ar fi atat de simplu...
apas butoanele, invart rotitele, trag maneta dupa maneta si verific presiunea, nivelul oxigenului, duritatea vidului din jurul meu...

nu privesc inapoi, ar fi un gest poetic pe care nu mi-l permit, nu acum cand partea cea mai dificila a calatoriei incepe sa se apropie...

toate lucrurile din jurul meu vibreaza...apas butoanele, invart rotitele, trag maneta dupa maneta si verific presiunea, nivelul oxigenului, duritatea vidului din jurul meu...

din cand in cand mecanismul masinariei pare ca se da batut si refuza sa mai inainteze. scoate sunete lenese ca mai apoi, dintr-o data, sa capete iarasi forta si sa se avente in spatiu...

totul in jurul meu vibreaza cu mai multa forta...apas butoanele tremurand, invart rotitele cu greu, trag maneta dupa maneta si ma vad tragand maneta cu maneta un infinit de ori apoi verific presiunea, nivelul oxigenului, duritatea vidului din jurul meu...trag maneta dupa maneta dar nu ma uit inapoi...imagini indepartate vor parca sa se sustraga si sa imi intunece privirea dar eu ma incapatanez....trag maneta dupa maneta...nu am plecat doar asa de dragul plimbarii, vreau sa ajung undeva, pot sa fac asta;

indarjit, rotesc maneta dupa maneta, apas rotitele si incep sa scot butoanele tremurand...nu am plecat degeaba...maneta dupa maneta, butoane si rotite vuiesc in jurul meu intr-un roi infernal de lumini colorate...tremurul nu ma lasa sa stau intr-un loc, ochii se inchid si se deschid fara sa-i comand iar pe buze apare un firicele de sange...mi-am muscat buzele...si manetele refuza sa colaboreze, rotitele se deformeaza si totul in jurul meu pluteste acum molcom si lent...am un gust de metal in gura si parca as vrea sa-l sting cu un strop ce apa...imagini difuze se invart in mintea mea si ma las tras in jos de forte carora nu le pot face fata...gustul a disparut, in schimb simt mirosul padurii de la marginea orasului pe care acum cateva minute l-am parasit...ma uita la mainile mele si nu le recunosc. orasul pe care acum cateva minute l-am parasit? ce nume avea? nu, nu ma pot uita inapoi, intrebarile acestea stupide trebuie sa dispara, nu ma pot uita inapoi...

maneta dupa maneta, mirosul padurii, nu ma uit inapoi...
plutesc intr-o mare neagra si nu ma uit inapoi...
mirosul padurii pluteste intr-o mare neagra care nu ma lasa sa ma uit inapoi...sunt absorbit de un vartej de lumini apoi o liniste alba ma strange incet in bratele ei...nu am cum sa ma uit inapoi....

happy.....

2010-07-03T14:58:00.001+03:00

Happy birthday....aaa....blog!

2010-07-03T10:49:00.003+03:00

happy 1 an de blog si multe altele!!!!

:)

:)

sinkin' soon...

2010-06-30T16:03:00.004+03:00

"Sinkin' Soon"

We're an oyster cracker on the stew,
And the honey in the tea,
We're the sugar cubes, one lump or two,
In the black coffee,
The golden crust on an apple pie,
That shines in the sun at noon,
We're a wheel of cheese high in the sky,
But we're gonna be sinkin' soon.

In a boat that's built of sticks and hay,
We drifted from the shore,
With a captain who's too proud to say,
That he dropped the oar,
Now a tiny hole has sprung a leak,
In this cheap pontoon,
Now the hull has started growing weak,
And we're gonna be sinkin' soon.

We're gonna be
Sinkin' soon,
We're gonna be
Sinkin' soon,
Everybody hold your breath 'cause,
We're gonna be sinkin' soon

We're gonna be
Sinkin' soon,
We're gonna be
Sinkin' soon,
Everybody hold your breath 'cause,
Down and down we go.

Like the oyster cracker on the stew,
The honey in the tea
The sugar cubes, one lump or two?
No thank you none for me.
We're the golden crust on an apple pie,
That shines in the sun at noon,
Like the wheel of cheese high in the sky
Well ... we're gonna be sinkin' soon.

curand voi avea nevoie de o barca/vesta de salvare/ colac roz cu ratusca

:)

de duminica....

2010-06-27T20:19:00.004+03:00

PLOUA...

Pe-aici cand ploua, ploua indesat,
Nu tine ca la noi un ceas ori doua.
Ca ziua ploua, ploua pe-nserat,
Si cand se crapa iar de ziua, ploua.
In faptul zilei, stresinile plang.
Padurea sta plouata ca o curca.
Natura calca cu piciorul stang:
Pe-aici cand ploua, ploua, nu se-ncurca!
Iar cand s-arata soarele sarac.
De dupa nouri, ca sa-ti faca-n ciuda,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Ca pana la intoarcere, te uda.
Exista si rastimpuri cand se moaie,
Cand parca nu mai toarna-asa, de sus,
Si cerul cate-oleaca, spre apus,
Se lumineaza putintel a ploaie.
Atunci se cheama ca e timp frumos
(Macar ca tot mai cade-un pic de bura),
Dar fumul din ogeac se lasa-n jos,
Si porcul umbla tot cu paiu-n gura...

NOCTURNA

Mircea Dem. Radulescu

Dormi, frumoasa mea! De-acum
Noaptea luminoasa
Ca o unda de parfum
Navaleste-n casa.
Luna clara din neant
Pune pe covoare
Straluciri de diamant
Si margaritare.
Ea priveste ca-n extaz
Bluza ta lejera
Si pantofii de atlaz
Langa etajera.
Si trecand prin buduar,
Raza-i ce se rumpe
Lumineaza un lavoar
Cu flacoane scumpe...
Luna toarna pe parchet
Blonde tuberoze
Si-ti dezvaluie discret
Sanurile roze,
Cand dantelele din pat
Tremura-n lumina
Pe culcusul tau curat
De olanda fina...

*
Dar visarile ce trec,
Ca sa te dezmerde,
Ti-au aprins la cap un bec
Cu lumina verde.
Din oglinzi piciorul fin
Pe matasa moale
Se rasfrange ca un crin
Cu nuante pale.
Dormi! Amorul rafinat
Cheama deopotriva
Spre minciuna si pacat
Gura ta lasciva.
Dormi, frumoasa mea! Eu stau
In extaz, la poarta:
Esti faptura vie, sau
Opera de arta?

SONETE PLUVIOASE

De-o saptamana tine-ntruna ploaia,
Si-mi pica-n pat, de sus, din bagdadie...
O noapte inca de-ar mai fi sa tie
Nu m-as mira sa-mi caza-n cap odaia!
Avea simptome vagi de nebunie
Peninsula Balcanica... si d-aia,
De cand s-aprinse-n Orient vapaia,
Pamantul face hidroterapie!
Sau poate ca divinul Mizantrop
A hotarat al doilea potop?...
Oricum ar fi, eu nu ma tem de moarte.
Dar cand o-ncepe alta vesnicie,
Fac cerere sa ma permute-n Marte,
C-aici avem prea multa igrasie!

*
Sunt izolat ca Robinson Crusoe,
Nu vine nime-n usa mea sa bata,
Si daca stau cu usa incuiata
E ca nici eu de nime n-am nevoie.
Mai fericit ca legendarul Noe,
Din toata omenirea inundata,
In arca mea nu am decat o fata...
Deasupra lumii noi plutim in voie...
Degeaba va-ndesati ca la pomana,
Reprezentanti ai faunei terestre,
Nu iau cu mine nici o lighioana!
Caci e destul o singura pereche:
Un trubadur si-o fata fara zestre,
Ca sa refaca toata lumea veche!

de vara, fara apa....

2010-06-22T19:02:00.007+03:00

Dupa cum stie toata populatia Iasiului, de cam 2-3 saptamani nu este apa calda in oras pentru ca se repara nu stiu ce defectiune OMG-istica si ti-e mai mare dragul sa-i auzi pe cei din jurul tau cum se plang de zor ca se spala la lighean...bine ca se spala spun optimistii, da...e bine!
Ziceam zilele trecute ca oau, e cald si ca a luat-o lumea razna de la atata soare...s-ar parea ca nu chiar toti au inebunit. O parte din populatia orasului o sa capieze maine incepand cu ora 10 cand vor afla ca nu va curge apa calda toata ziua!
Ca un om informat ce sunt am batut in lung si in lat internetul si am dat peste 2 surse de informare; previziunile nu sunt deloc roze:
Ziarul de Iasi ne anunta cum ca maine va fi o zi fara apa rece si cu presiune scazuta in conducte si tot restul; suna destul de apocaliptic si sper ca maine sa nu fie prea cald nu de alta dar parca ne vedem marsaluind prin oras ca niste zombi insetati(culmea)de apa si nu de sange!
Pe site-ul APAVITAL apare "negru pe alb" informatia din ziarul citat, numai ca e pusa asa de frumos in pagina incat nu se poate sa nu va minunati aici
In Evenimentul de Iasi situatia este prezentata roz-bonbon cu accente de groaza!
cititi articolul aici daca vreti sa va lamuriti mai bine!

Oricum...mi-am pus apa la pastrat...ma duc sa fac un dus acum..mai fac unu maine dimineata si sa speram ca maine temperaturile nu ne vor face sa umblam prin oras ca niste caini haituiti!

Intrebare: oare fantanile arteziene din Piata Unirii vor functiona maine?

UPDATE: azi nu s-a luat apa rece din cauza ploii!
Ramane deci pe maine, 24 iunie, sa ramanem fara apa rece. Minunat!

:)

vise si carti...

2010-06-18T19:50:00.003+03:00

M-am lecuit de multe pana acum, de multe boli, de fobii, de depresii...nu am reusit sa ma lecuiesc niciodata de frica de intuneric, frica ce se accentueza si mai mult atunci cand vreau sa dorm intr-o camera cufundata in intuneric.
Zilele trecute mi-am luat o carte pe care mi-am propus sa o citesc. Nimic rau in asta mai putin ca m-a cuprins un fel de spaima bizara in timp ce innaintam prin paginile cartii...simteam sau ma rog, aveam impresia ca o pisica uriasa statea in spatele meu si voia sa ma sfasie...nu stiu sa spun daca era vis sau halucinam in acele momente...

Toata noaptea am avut sentimentul ca voi sfarsi in ghearele acelui animal monstruos pe care il simteam in camera langa mine...nu imi aduc aminte ce am visat, stiu doar ca m-am trezit de nenumarate ori ca sa vad daca nu am nimic...ma ridicam din pat, ma uitam prin camera...era o liniste plumburie care ma tintuia din nou in pat...pana s-a luminat somnul meu a fost nesomn, abia dupa aceea am reusit sa adorm.

vise bizare am de cateva saptamani bune, de odihnit abia ma odihnesc...am o constanta durere de cap, o sete care ma macina si peste toate o pofta imensa de cafea...

revin dupa ce toate astea vor disparea....

Update la "Caldura mare..."

2010-06-14T23:50:00.004+03:00

E dragii mosului, cand spuneam ca toata caldura asta ne-a sucit mintea in cap nu am glumit deloc.
Navigam prin oras in seara asta(stiti ca a fost furtuna dar nu stiti ca m-am adapostit intr-o scara de bloc dupa ce era sa fiu linsat/transat/decapitat de o tabla zburanda de pe un bloc) si ce sa vezi in Pacurari la intersectia de la Moara de foc? O gasca de oameni de la drumuri, inarmati cu smoala, asfalt proaspat si multa voie buna turnau asfalt...uf cum nu am eu o camera foto...va rog sa imi explicati si mie cum vine treaba asta: asfaltul se toarna pe ud si pe praf ca sa faca priza buna, nu?
Multumesc!

imaginea este de aici

Caldura mare....

2010-06-14T17:31:00.006+03:00

Dau vina pe caldura ca sa simplific asa totala lipsa de discernamant a celor din jurul meu. Probabil daca ma uit bine in oglinda si eu am deviat putin de la comportamentul meu obisnuit(trebuie povestit dar las asta pe seama unui alt post).
dar sa vorbim totusi despre ceilalti.........uuuu-ciu-ciu-ciu-ciu-ciu-U!- U!-U!

In jurul nostru a capiat toata lumea;
- de o saptamana este o "tanti sanatoasa la cap" prin Piata Unirii care vorbeste cu porumbeii, ii prinde, ii leagana ca pe copiii mici, ii apara de caini si de cei care ii hranesc;
- babele sunt mai isterice in tramvai, prin piete si in autobuz;
- din cauza inghesuielii si a pustoaicelor cat mai despuiate care merg la scoala ca la plaja au inceput sa misune prin mijloacele de transport in comun, pipaitorii, nu zic prea multe decat atat: doamnelor si domnisoarelor, aveti grija;
- hotii de buzunare, de sacose si alte cele trebuincioase lor au iesit si ei la treaba impinsi probabil de caldura cuiburilor lor de viespi; exemplu ma dau pe mine ca si potentiala victima: eram cu bicicleta, m-am oprit la un chiosc sa-mi iau apa, aveam rucsac!!!, m-am dat jos de pe bicla, am platit, am pus restul in rucsac in buzunarul principal unde mai aveam si alte prostii, dau sa plec de pe loc dar era prea multa lume in jurul meu si am decis sa imping bicicleta un pic...dupa cateva secunde simt in ceafa ceva....ma intorc si un individ era aproape bagat in rucsacul meu...linistit si-a vazut mai apoi de treaba de parca nu ar fi facut nimic...sa-i dai una nu alta...nu mi-a luat nimic desi trebuia sa-i fi dat eu macar o palma...
- isterie si la Posta unde astazi am vazut 2 chestii care m-au dat pe spate de ras(remember topicul acestui post: nebunii si caldura)
unu eram 3 la rand la ghiseu, o "tanti" din fata mea la cam 30-35 de ani si-a tras un scaun si s-a asezat la rand dupa linia galbena, regulamentar adica :P, un nene cu un colet cat casa vine si se baga in fata ei ridicand respectivul colet pentru a fi preluat de doamna postarita, se elibereaza ghiseul si doamna postarita ia coletul cat casa domnului iar in acel moment "tanti" a noastra care pana atunci statuse linistita jos sare la atac mai sa-l pocneasca pe "nenorocitul care s-a bagat in fata"...s-au calmat pana la urma...
doi: un nene care nu parea cu toate ale lui acasa misuna prin posta, si-a luat o cafea, a vorbit cu cel de la paza si a plecat...din urama lui, adica la 5 minunte, a aparut o doamna mai in varsta care s-a dus tinta la un ghiseu cu o sacosa, i-a intins-o doamnei postarite si i-a zis: "- Asta merge mai departe!" si apoi a plecat. Va inchipuiti ce fata a facut postarita mai ales ca un punga(am aflat mai tarziu)erau o paine, niste legume si ceva napolitane (ca nu am auzit tot dialogul) care il aveau ca destinatar pe domnul de mai devreme , cel cu cafeaua, nu cel cu pachetul cat casa...uf... va rog un pic de atentie!!!

Dupa cum spuneam, caldura ne-a copt mintile si ne face sa ne comportam din ce in ce mai bizar, asta pana ne obisnuim si apoi o sa ne lamentam probabil din cauza frigului, a ploilor si a ninsorilor :D .

fat mutant ninja turtles

2010-05-25T23:54:00.003+03:00

poza a fost luata de aici: http://izismile.com/

Toata lumea sta...numai eu muncesc...!

2010-05-24T17:32:00.005+03:00

Ah...cat adevar ascunde acest titlu, nici nu va inchipuiti.
Dimineata, chinuit fiind de un somn imens am fost nevoit sa iau un taxi spre munca. Taximetristul, baiat cultivat, citea un ziar de scandal al carui nume nu il dau aici pentru ca nu vreau. Urc in taxi, spun unde vreau sa ajung si baiatul nostru pune o mana pe volan si celalat pe telefon si isi suna un prieten:

Taxi man: -Ce faci ma'? Ne vedem la birou sa bem o cafea?
Interlocutorul: - ...
Taxi man: - D'a cum de n-ai plecat din oras?
Interlocutorul: - ...
Taxi man: - Baaai, toata lumea e libera numai EU muncesc!
Interlocutorul: - ...
Eu: - ... ... ... ... ????

M-am dat jos din taxi foarte intrigat...nasol moment sa fii singurul de pe lume care munceste si sa-ti para tare rau ca nu stai cu burta la soare consumand bere, mici, seminte si alte chestii din astea hranitoare.
Da, in Iasi nu prea s-a muncit, cred ca nu sa prea muncit in toata tara dar stiu eu cateva categorii de angajati care astazi si-au rupt coatele muncind: doamnele de la fornetti si cele de la covrigi(tre sa mancam, nu?), cei care vand inghetata(tot mancare este),cei de pe la magazinele din colt sau de la alimentara, vatmanii si soferii de autobuz, taximetristii(unii dintre ei chiar se bucura, nu de alata dar mai fac si ei un ban in plus), cei care lucreaza prin mall-uri sau centre comerciale, librariile(la Avant-Garde aveau azi o muzica...uhu!!! as fi stat la ei o vesnicie iar la Humanitas era plin de copiii si se auzea Apolodor cantat de Ada Milea pe fundal). Pun pariu ca doamnele de la aprozarul de unde ma aprovizionez si cele de la chioscul de la bloc au lucrat si ele. Si mai pun pariu ca nu le pare rau: angajatorii in ziua de astzi abia asteapta sa te plangi un pic, usa este deschisa...daca nu vrei sa muncesti...
Intelegeam daca ziua asta libera venea undeva in timpul saptamanii, da, hai sa fie liber si sa te bucuri si tu, sa te odihnesti, dar in momentul in care ziua asta vine dupa un week-end, ma iertati dar nu mi se pare normal sa te plangi ca vai, cat mai muncesti tu si poporul tot e liber. Pun pariu ca jumatate din angajatii acestei tari nu au avut astazi liber. Unii recupereaza(eu, saptamana viitoare recuerez), alti nu ca nu vor sefii lor sau pentru ca au semnat un contract pe care poate nu l-au citit cum trebuie.
Pana la urma, nu este vorba de nimic altceva decat despre dorinta asta nebuna a romanului de a munci si de a-si castiga salariul.
Daca poate sa fenteze si sa se lamenteze iesind el in avantaj de ce s-ar implica?
Pai nu asa!

Targ de carte....URAAAAAA!

2010-05-19T19:46:00.005+03:00

Asa nu se mai putea. Mi-am luat bani,o haina mai groasa si rucsacul...bine, am luat si un taxi ca m-a ploua in statie(nimic in orasul acesta *Iasi* nu circula dupa un orar clar stabilit) am pornit la drum. Am dat bice cailor(traducere: i-am comunicat domnului taximetrist destinatia) si cat ai clipi am ajuns la locul mult laudat: Sala Polivalenta unde se desfasoara Targul de Carte Librex 2010.
Editurle mari sunt prezente cu tot felul de promotii: carti la preturi atractive, promotii, reduceri peste reduceri: Editura Polirom vine in intampinarea clientilor cu noutati editoriale si cu reduceri frumoase de tot: carti la 9.99, carti la 4.99 si reducere de 20%...bun de tot...Editura Humanitas sta foarte bine la capitolul reduceri fiind anul acesta darnici si oferindu-le cumparatorilor 20% reducere pentru ca sarbatoresc 20 de ani de la infiintarea Editurii Humanitas plus ca au noutati multe de tot si carti la preturi promotionale. Am tras cu ochiul si la Nemira unde am cateva carti bifate cu "must have", Editura Art m-a facut sa ma indragostesc de niste titluri iar cei de la Curtea Veche sunt hotarati sa ma castige de client :). La standul editurii Trei tronau victorioase cele 3 volume ale lui Stieg Larsson din seria Millennium care ma bantuie de cava vreme si care nu cred ca mai au scapare.
Pandeam printre rafturi cartile si pana la urma mi-am facut un pic de cap: mi-am luat Toba de tinichea de la Polirom ca nu o aveam si este un must...nu am asezat-o in rafturile bibliotecii ca sa nu o uit...e pe lista cu urmatoarele lecturi.
Bun ca este targ, bun ca mai am cu ce sa imi iau carti, e bine ca nu le-am luat pe toate din prima zi...maine ma voi delecta cu alte minuni si am sa vin sa va povestesc si voua ce carti alese am mai adunat.

Targ de carte!
Targ de carte!

Targ de carte!

Carti Carti Carti Carti Carti

*maniacii ar trebui legati si tinuti pe intuneric(aici vorbesc despre mine)

"The Children of Lir" legenda si proiectul

2010-05-09T11:21:00.008+03:00

"The Children of Lir

In Celtic Ireland there lived a king called Lir, who had four children named Fionnula and Aodh, Fiachra and Con. Their mother, the queen, was dead and the children missed her terribly. The king saw that the children were sad and needed a mother, so he decided to marry again. His new bride was called Aoife. She was beautiful but she was not the kind-hearted person the king thought she was. Their mother used to tuck them into bed every night before she died.

Aoife grew jealous of the four children because their father loved them so much. She wanted the king all to herself so she planned to get rid of them. She asked a druid to help her and together they thought up a terrible spell. One day Aoife went to the lake where the children loved to play and she cast a terrible spell over them. There was a flash of light and the children vanished and turned into four beautiful swans. One of the swans opened its beak and spoke with Fionnula’s voice: “What have you done to us?” “I have put a spell on you and you will be swans for nine hundred years. You will spend three hundred years on this lake, three hundred on the Sea of Moyle and three hundred on the Isle of Glora. Only the sound of a church bell can break the spell,” replied Aoife.

When the children did not come home that evening, the king went looking for them by the lake. He was amazed when one swan called out. “Father, father, we are your children. Aoife has placed a terrible spell on us.” The king went back to the castle and pleaded with Aoife to break the spell but she refused. He decided to banish her from his kingdom. Lir spent the rest of his days beside the lake talking to his children until he grew old and died.

The king spends his days talking to his children!
Three hundred years passed and it was time for the swans to move to the cold and stormy Sea of Moyle between Ireland and Scotland. The poor swans were tossed about by the wild waves. It was a hard life with little food and years passed slowly.

The swans are cold and hungry in the Sea of Moyle.
When the time came for them to fly to the Isle of Glora, the swans were old and tired. Although it was warmer on the island and there was lots of food they were still lonely. Then one day they heard the sound they had waited for. It was the sound of a church bell.

The bell was ringing in the tower of a little church. An old man called Caomhog stood outside. He was amazed to hear the swans talking and listened to their sad story. He brought out some holy water, which he sprinkled on the swans while he prayed. As soon as the water touched them they changed into old people. They soon died and Caomhog buried them."

Textul il gasiti in original urmand link-ul de mai jos. Tot acolo o sa o gasiti si minunata imagine care a inspirat-o de Maebh Costello in conceperea unui proiect numit The Children of Lir

http://www.behance.net/Gallery/Children-of-Lir/455887

Alte ideii indraznete si multa creativitate: http://www.behance.net/

Gandurile acestei duminici au capatat o noua dimensiune.

Enjoy your day...

3 ways....

2010-05-01T16:24:00.003+03:00

imaginea a fost luata de aici

http://blogs.sueddeutsche.de/elefantimraum

crrrr pentru zilele de sambata

people....books....

2010-04-28T23:25:00.006+03:00

in poza este el,Gabriel Garcia Marquez

zilele astea m-a lovit o pofta de citit...am devorat fara mila 2 carti deja(urmeaza sa povestesc) si as avea un chef nebun de Toamna patriarhului ...unele zile vin cu cartile si cu nevoile lor...lista este lunga si asteapta atatea titluri sa le dau o mica sansa...

poza, nu radeti, am luat-o de aici

Link-uri si aniversari si interventii Wikipedia...

2010-04-24T13:42:00.009+03:00

Bun...va intrebati ce-i cu titlul post-ului, nu-i asa?
Ei bine, saptamana aceasta am tot aniversat chestii. Nu am sa teoretizez sau am sa va dau explicatii generoase, ci discret, cu gandul ca timpul este pretios pentru fiecare, am sa va las pe voi sa dati click dupa click navigand in cautarea informatiilor pretioase.

- ziua cartilor si a drepturilor de autor...plusam aici si cu ziua bibliotecarilor
- ziua pamantului...va dau un link de la boston.com/big picture ca sa va incantati privirea si ca sa trageti fiecare concluziile necesare
- ziua telescopului Hubble... de lene am pus pagina wiki-Hubble in limba romana...dati si voi un google search daca vreti sa cititi chestii in limba engleza; pun si un link discret catre NASA HUBBLE SPACE TELESCOPE>(Hubble implineste astazi 20 de ani de la lansarea in spatiu, ca sa fie si un rezumat pe aici)

poza aceasta magnifica este considerata a fi cea mai detaliata imagine a Pamantului facuta pana acum si a fost luata de aici

http://www.geographictravels.com/

MEDICAMENTE! medicamente? MEDICAMENTE!...#%$$^^#)

2010-04-17T15:58:00.006+03:00

- febra, un fel de moleseala calduta care ma face sa ma sprijin de pereti, un nas nerod care stranuta ca apucatul...
- gura uscata;
- nervi mici si desi...din cauza lor am injurat astazi;
- gat inflamat care cere chestii cu aroma de portocala...ca solutie de moment beau suc si mananc TRACHISAN(nu dati cu oua in mine, nu fac reclama...sa vad daca functioneaza si mai vorbim)
- foame si imediat un fel de greata(acum cand scriu mi s-a pus pata pe un mar, de unde Doamne?);

starile de mai sus sunt reale si vin toate peste mine intr-o "minunata" zi de sambata;

azi nu vorbesc cu nimeni...risc de nervi si ochi scosi +15

ieri a fost prima furtuna cu tunete la care am asistat pe anul acesta...ma mai scoate din starea de #;*#?&#,@!/!# gandul asta

Tu nu ma iubesti...

2010-04-11T20:39:00.004+03:00

Se deschid usile...
Urca intai ea, cu un zambet pe buzele rosii, parul lung lasat pe spate si cu gentuta cuminte asezata pe umarul drept.
Urca si el inalt, greoi ca un ursulet, cu doua sacose de cumparaturi atarnandu-i de fiecare parte.
Se aseaza ea...se aseaza si el.
Ea, uitandu-se in gol prin fereastra tramvaiului:
"Tu nu ma iubesti..."
"Daca m-ai iubi..." nu am mai inteles nimic, tramvaiul pornise din statie.

music people

2010-04-08T22:28:00.004+03:00

Daca nu ii recunoasteti va spun eu cine sunt:

Ella Fitzgerald
Duke Elington
Benny Goodman

Enjoi!

Ganduri de Paste....

2010-04-05T12:42:00.002+03:00

Pe cruce
de Vasile Voiculescu

Iisus murea pe cruce. Sub arsita grozava
Pălea curata-i frunte ce-o sangerase spinii
Pe stancile Golgotei tot cerul Palestinii
Parea ca varsa lava.

Si chiar in clipa mortii hulira carturarii
Cu fierea otelita il adapau strajerii…
Radea cu hohot gloata cu spasmele durerii
Si-l ocarau talharii.

Zdrobita, la picioare-i zacea plângând Maria
Si-adanc zbucnea blestemul din inima-i de mama
Alaturi Magdalena, in lunga ei marama,
Tipa vazand urgia.

Departe ucenicii priveau fara putere…
N-aveau decat sa fuga in lumea cea pribeaga
Cu el se naruise nadejdea lor intreaga
Si fara mangaiere.

Tarziu, porni multimea in palcuri spre cetate
Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite
Trecura fariseii cu fetele smerite
Si barbile-argintate.

Maslini fara de frunze dormeau mocnind pe coaste
In vale,ca-ntr-o pâcla, dormea Ierusalimul,
Pe cruce somnul mortii dormea de-acum sublimul
Iisus, vegheat de oaste.

Psalm VI
de Tudor Arghezi

Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.

Pentru credinţă sau pentru tagadă,
Te caut darz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.

Ca-n oglindirea unui drum de apă,
Pari când a fi, pari când ca nu mai eşti;
Te-ntrezării în stele, printre peşti,
Ca taurul sălbatec când se adapă.

Singuri, acum în marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: “Este!”

April
De Tudor Arghezi
Într-o ramură-nflorită
E-agăţat un cuib, în tei.
Ramura e legănată,
Legănându-şi cuibul ei.
Vântul murmură prin floare,
Adormind-o cu descântul.
Pasărea surâde-n aripi,
Cunoscând că-i numai vântul.

Mi-a zburat de mult din floarea
Sufletului pasărea,
Aripi ca-ntre fulgi cicoarea,
Verde-n piept ca zarzărea.

O tot caut de atunci
Prin pădure, prin copaci.

Pasăre cu aripi lungi,
Unde eşti şi ce mai faci?

Ghidul misoginului. Mic tratat de calomnii

2010-04-03T00:56:00.009+03:00

Daca sperati ca acest ghid sa il fi scris eu, va inselati amarnic. A aparut de ceva vreme prin librariile romanesti intr-o colectie simpatica ce poate tine de urat intr-o noapte plicticoasa ca aceasta pe cate tocmai o experimentez: Editura Nemira are placerea de a ne pune in brate o serie de ghiduri aparute in colectia BONTON care sa ne faca viata mai spumoasa(vroiam sa spun hazoasa dar in mintea mea se creease o confuzie simpatica si am ajuns la gazoasa), cu un pic de culoare si cateva portii gustoase de ras.

Am sa va incant cu cateva mici fragmente din Ghidul Misoginului. Doamnelor dragi si multpreastimabilelor domnisoare, nu incarcati arma inca...promit sa ma revansez.

"Barbatii spun despre femei tot ce le place si femeile fac din barbati tot ceea ce vor." Contesa de Segur

"E de preferat sa locuiesti cu un leu si cu un balaur, decat cu o femeie rea." Biblia

"In iubire, singura victorie este fuga." Napoleon

"Da, femeile sunt un popor diabolic: daca par numai rele, sunt de fapt asa; iar daca nu par, sunt totusi rele." Oscar Wilde

"Nici cea mai inteligenta dintre femei nu intelege imediat." Colette

"Atatea visuri fantastice se odihnesc pe sanul unei femei si totusi nu il strivesc." Maupassant

"Boala cea mai cunoscute de femei este migrena. Numai ele stiu de ce se manifesta, cat dureaza si de ce si cand se sfarseste." Honore de Balzac

"Femeile sunt niste demoni care ne fac sa intram in infern prin poarta raiului." Sfantul Ciprian

"Femeile sunt facute pentru a fi iubite, nu pentru a fi intelese." Oscar Wilde

"Femeia are teribilul privilegiu de a se putea schimba brusc, in intregime." Romain Rolland

Poza este luata de aici

Un lucru foarte important am uitat sa mentionez: ilustratia acestui volum, mai exact coperta, este asigurata de o pictura de Fernando Botero. Cei de la Nemira au avut placuta inspiratie de a folosi lucrarile lui Botero cu mai multe ocazii. Stilul acestui artist este inconfundabil(la o simpla cautare pe google imagini o sa gasiti diferite reproduceri de ale lui).

Enjoy

OMG!!!....nu mai aveti iepuri de ciocolata!!!!!

2010-04-02T17:18:00.006+03:00

Asteptam linistit sa imi iau un ecler...magazinul era micut, vanzatoarele galagioase si foarte vesele povesteau despre cum au fost ele pacalite(1 aprilie) de sefa cu glumite de genul: "Imi pare rau dar trebuie sa iti dai demisia, nu esti un om de incredere!!!", "Ti-am zis de atatea ori sa nu mai comanzi fara sa imi spui si mie atatea baxuri de...bla bla bla"...am tras cu urechea pentru ca nu intelegeam ce aveau de erau asa de agitate(schimbau tura si sporovaiau de zor). Toate bune si frumoase pana cand in spatele meu a RACNIT o domana bine:
" - Mai aveti iepuri de ciocolata?"
Raspunsul cred ca i-a facut inima sa bata spasmotic:
" - Nu mai avem. I-am terminat mai devreme!"

Cata tristete, cata durere, groaznic moment...nu mai aveau iepuri de ciocolata...
Stiu ca de Paste romanul cumpara mult, ba nu, ce zic eu, cumpara foarte mult, mananca bine si bea pe masura(am zis pe masura, va rog nu cititi cu masura), dar chiar sa faci o criza pentru ca nu mai au la magazin iepuri de ciocolata...

Uf...romanii au reusit sa strice orice farama de traditie. Excesul este adus la rang de arta...ridicolul isi face loc in vietile noastre si pe nesimtite ne transforma...

Dumnezeule, nu mai sunt iepuri de ciocolata!!!!

It's the end of the world as we know it!!!

vremea de afara...

2010-04-01T12:52:00.005+03:00

...ma face sa ma simt ca o cioara...

Cine nu a citit Toparceanu in viata lui sa stea 5 minute la colt.
E aprilie, e urat afara, ploua...
Eu nu pot sa spun cum ma simt asa ca las textul sa va expliciteze:

CIOARA
Campul alb, ca un cearsaf,
Pana-n zari se desfasoara...
Sus pe-un stalp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioara,
Nemiscata-n varf de par
Ca o acvila pe-un soclu,
Oachesa ca un hornar
Si macabra ca un cioclu;
Neagra ca un as de pica,
Sub nemarginitul cer;
Singuratica si mica
Cat o boaba de piper;

Garbova ca o festila
Intr-un cap de lumanare;
Ca o mutra imobila
De harap cu nasul mare,
Dar sinistra si parlita
De la coada pana-n plisc,
Ca o pajura trasnita
Intr-un varf de obelisc;
Incrustata-n atmosfera
Ca un ou de ciocolata;
Amarata si stinghera
Ca o pruna afumata;
Cu alura interlopa
Ca un muzicant in frac,
Cuvioasa ca un popa
Si smolita ca un drac;
Demna, ca un om celebru;
Mistica si fara chef
Ca un basorelief
De pe-un monument funebru;
Incomoda-n soare, ca
Un gunoi in ochi; nefasta
Ca un chibit ce-ti sta-n coasta
La un joc de bacara;
Suspendata ca o nota
Pe un portativ gigant;

Sluta, ca o hotentota
Parasita de amant;
Mica-n mijlocul naturii
Ca un fir de praf de pusca;
Neagra cum e cerul gurii
La un caine care musca;
Crunta ca o vanataie
Cauzata-n match de box;
Ca un bulgare de cox
Care-a stat o noapte-n ploaie;
Resemnata, ca-n vitrina
O reclama pentru vulg,
Si usoara ca un fulg
De funingine-n lumina;
Trista ca un crep de doliu
In vazduhul diafan,
Ca un punct aerian
Pe-al zapezii alb orgoliu;
Stranie ca un ponos
Al privelistii de creta;
Solitara si cocheta
Ca un cuc de abanos;
Neagra, ca o musca-n lapte,
Si fantastica-n contur,
Ca un miez adanc de noapte,
Cu lumina imprejur;

Fina ca o acadea
De titei topit la soare;
Prinsa-n falduri de ninsoare
Ca un fiong de catifea;
Ireala, ca un duh
Cu penajul ei feeric,
Ca o cupa de-ntuneric
Rasturnata in vazduh;
Grava ca o rugaciune
Si posomorata ca o
Figurina de carbune
Cu nuante de cacao;
Tragica, ca o emblema
A obstescului sfarsit;
Sumbra ca o anatema
Arucata-n infinit;
Muta-n linistea campiei
Ca un bloc de piatra arsa,
Ca un ghem de bezna toarsa
Din fuiorul vesniciei,
Atarnand de bolta goala
Ca un uger de catran
Unde pruncii lui Satan
Vin, plangand, sa suga smoala;
Piaza-rea, ca un blestem
Azvarlit asa-ntr-o doara
Creatorului suprem,
Si banala... ca o cioara!

Florin Lazarescu avea pe blog niste poze cu ciori...ilustratii aici

"The Martian Chronicles" - Ray Bradbury

2010-03-23T11:19:00.008+02:00

" - Nu stiu. Spender privi canalul. Mi-e rusine. De Biggs, de noi si de galagie. Hristoase ce spectacol!
- A fost o calatorie lunga. Trebuie sa se descarce.
- Unde e respectul lor, domnule capitan? Unde-i bunul-simt?
- Esti obosit si vezi altfel lucrurile, Spender. Esti amendat cu cincizeci de dolari.
- Da, domnule. Ma gandeam ca ei ne privesc, batandu-ne joc de noi insine.
- Ei?
- Martienii, fie ca sunt morti, fie ca nu.
- Cu siguranta morti, zise capitanul. Crezi ca ei stiu ca suntem aici?
- Un batran nu stie intotdeauna cand se apropie un tanar?
- Ba da, cred ca da. Vorbesti de parca ai crede in spirite.
- Cred in lucrurile care au fost facute si exista dovezi ca pe Marte s-au facut multe. Exista strazi si case si carti, presupun, si canale uriase si docuri si locuri pentru grajduri, daca nu pentru cai, atunci pentru niste animale domestice, poate cu douasprezece picioare, cine stie? Oriunde m-as uita, vad lucruri care au fost folosite. Au fost atinse si folosite timp de secole intregi. Intrebati-ma, atunci, de cred in spiritele lucrurilor folosite candva si o sa va raspund ca da. Sunt toate aici. Toate obiectele ce se pot folosi. Toti muntii care au nume. Si n-o sa le putem folosi niciodata fara sa ne simtim stanjeniti. Cumva, intr-un fel, muntii nu ne vor suna niciodata corect; o sa le dam nume noi, dar numele vechi sunt acolo, undeva in timp, iar muntii sunt alcatuiti si vazuti sub numele acelea. Numele pe care le vom da canalelor, muntilor si oraselor vor cadea ca apa pe roata morilor. Nu conteaza cum il atingem pe Marte, fiindca de fapt n-o sa-l atingem niciodata. Atunci o sa ne infuriem pe el si stii ce o sa facam? O sa-l jupuim, o sa-i smulgem invelisul si o sa-l schimbam ca sa ni se potriveasca noua.
- Nu-l vom distruge pe Marte, zise capitanul. Este o planeta prea mare si prea buna.
- Asa credeti? Noi, pamantenii, avem talentul de a distruge tot ce e mare si frumos. Singurul motiv pentru care ne-am instalat taraba cu crenvusti in templul egiptean din Karnak este pentru ca nu avea vad si nu ne oferea nici un beneficiu comercial deosebit. Iar Egiptul e doar o mica particica din Pamant. Aici insa, totul este stravechi si diferit, iar noi trebuie sa ne stabilim undeva si sa incepem sa distrugem totul. O sa botezam canalul Rockefeller, iar muntele Regele George si oceanul Dupont, iar orasele se vpr numi Roosevelt, Lincoln si Coolidge si nici macar n-o sa fie bine, deoarece toate locurile astea au denumirile lor cuvenite.
- Asta va fi treaba ta, ca arheolog, sa afli numele vechi, iar noi le vom folosi.
- Cativa oameni ca noi impotriva tuturor intereselor comerciale. Spender privi muntii de fier. Ei stiu ca suntem aici in seara asta, ca sa scuipam in vinul lor, si banuiesc ca ne urasc.
Capitanul scutura din cap.
- Aici nu exista ura. Se opri sa asculte vantul: Dupa cum arata orasele lor, au fost un popor rafinat, frumos si inclinat spre filosofie. Au accepta ceea ce li s-a intamplat. Stiu ca au acceptat moartea rasei lor si nu i-a incercat, intr-o frustrare de ultima clipa, nebunia de a-si distruge orasele. Fiecare oras vazut pana acum este absolut intact. Probabil ca prezenta noastra aici nu-i deranjeaza mai mult decat i-ar deranja jocul unor copii pe pajiste, cunoscandu-i pe copii si intelegandu-i. Si, oricum, poate ca asta ne va schimba si pe noi in bine. Spender, ai remarcat linistea deosebita a oamenilor pana in clipa cand Biggs i-a impins sa petreaca? Pareau chiar umili si inspaimantati. Gandindu-ne la asta, ne dam seama ca nu suntem hiar asa grozavi; suntem niste pusti care se harjonesc, tipind, cu rachetele si atomiii noastri de jucarie, racnind si agitandu-ne. Dar intr-o buna zi Pamantul va fi asa cum este Marte azi. Asta ne va trezi. Este o lectie practica despre civilizatii. O sa invatam de la marte. Acum, capul sus. Haide inapoi sa sa ne prefacem veseli. Amenda de cincizeci de dolari ramane."

Citesc si nu pot sa nu ma inteb de ce am amanat atat de mult lectura acestei carti. Poate pentru ca Fahrenheit 451 mi-a placut atat de mult incat am crezut ca Bradbury nu poate sa scrie si altceva, si daca scrie , sa scrie atat de bine. Ei bine, m-am inselat. Nu aveam cum sa fiu dezamagit de aceasta carte asa cum cei care gusta stilul nu vor fi dezamagiti de fel. Nu stiu daca nu cumva aceaste Cronici Martiene nu sunt de fapt niste cronici ale vietii dezorganizate si lipsite de principii a celor de pe Pamant, o cronica a ce suntem si a ce o sa devenim prin distrugere si prin lipsirea de valoare a lucrurilor importante din jurul nostru.

Nu vreau sa va impun propriile mele pareri. Va las doar sa va ganditi un pic la rolul pe care il jucam fiecare pe scena acestui secol, la destinul fiecaruia si la felul in care putem schimba lucrurile in bine sau in rau.

Poza am luat-o de aici.
Gasiti cartea in mai toate librariile din oras, pun aici pentru mai multe informatii site-ul editurii si al celor 2 Librarii pe care le fregventez cu drag si de unde, cand am ocazia, imi iau cartile pentru lectura:

Cronicile Martiene, Ray Bradbury
Traducerea de Mihai-Dan Pavelescu
Aparitie: 2009
Eritura: Leda, Grupul Editorial Corint

Libraria Humanitas, Piata Unirii nr 6
Libraria Humanitas Iasi- Felicia

"THEMATIQUE" - expozitie de fotografie

2010-03-22T15:51:00.006+02:00

Sunt 2 si sunt foarte talentati. Daca sunteti din sau prin Iasi va recomand sa treceti pragul celor de la 1431 MUSIC CAFEE intai pentru atmosfera si apoi pentru ca un prieten drag mie are acolo o expozitie de fotografie: Teofil Bozbiciu si Odeh Nael au pus pe picioare aceasta expozitie pe care va invit sa o vizitati.

Pun aici si afisul expozitiei pe care am indraznit sa-l "fur" de la Libraria Humanitas din Piata Unirii

Ploua acum in Iasi...hm...poate vremea asta nu-mi strica toate planurile pentru astazi.

Poezii, minunate poezii...

2010-03-16T11:16:00.007+02:00

Stiu ca zilele acestea numele lui Tim Burton este pe buzele tuturor. Multi sunt cei care au vazut Alice in tara minunilor, putini sunt poate cei care i-au citit poeziile.
Tin in maini un minunat volum de poezie semnat de Tim Burton Melancolica moartea a baiatului-stridie aparuta la Editura Humanitas in 2009, traducere din limba engleza de Marius Chivu.

Voi pune aici doar trei poezii din volum. Stiu ca pot parea un pic mai ciudate dar pentru cei care il indragesc pe Tim Burton, aceste versuri, traduse impecabil, dupa parerea mea, vor merge direct in colturile acelea ale mintii pe care le tinem ferecate numai pentru noi.

Enjoy

Fata care s-a transformat in canapea

S-a intamplat in ziua
in care-a cules niste bizari matisori.
Capul i s-a umflat
colorat si moale ca o perna cu flori.

Pielea ei, care devenise
uscata si-urata,
s-a preschimbat deodata
in bumbac 100%.

Din organe, prin piept,
au crescut precum aripi
mai intai o saltea,
iar sub ea multe arcuri.

Era atat de ciudat,
incat am inceput sa sughit.
Dar in final, cel putin,
aveam un loc de dormit.

Gunoiela

A fost odata o fata
facuta din resturi si din gunoaie.
Putea ca un sconcs,
mereu plina de zoaie.

Era nefericita tot timpul,
sau avea crize prin care periodic trecea,
dar nici nu-i cu mirare
cu viata mizera pe care-o traia.

Singura clipa senina
i-a dat-o un tip numit Stan.
Cel care ridica gunoiul
azvarlit in jos pe tobogan.

Stan o iubea mult
si a cerut-o in casatorie,
insa ea se-aruncase deja
intr-un canal de la periferie.

Regina Perna-de-ace

Viata e grea pentru
Regina Perna-de-ace.
Cand se-aseaza pe tron
acele o strapung prin torace.

Ok...acum ca v-am inspaimantat sau din contra v-am incantat, haideti sa va mai dau niste informatii: cartea o gasiti in toate Librariile Humanitas din Iasi si din toata tara, iar daca vreti mai multe informatii despre Tim Burton accesati siteul
Librariile Humanitas din Iasi sunt:
Iasi 1
Iasi 3

Poza am luat-o de aici

the city, my city...

2010-03-15T21:19:00.005+02:00

Ador orasul Iasi. Nicaieri nu m-am simtit mai liber si mai sigur. Nicaieri nu am visat cu ochii deschisi mai colorat si mai aventuros ca in acest oras. Coborand astazi spre Rapa Galbena, toata strada Arcului cufundata fiind in intuneric, ma simteam ca o vietate surprinsa intr-un loc total necunoscut. Cerul cernuse mai devreme fulgi de zapada. Tot cerul, mi-a oferit astazi o splendida zi de primaiarna(vara): frig de dimineata cu un vant ascutit care biciuia trecatori rataciti, ploaie rece la pranz(visatorii sunt sigur ca s-au pus pe ganduri si au luat tramvaiul dorintelor tarzii pana sus in Copou), undeva pe la ora 2-3 a iesit dintre nori un soare care m-a pus in alerta...chiar vine primavara?, iar spre finalul zilei,am avut parte de un alegro cu fulgi de zapada.

Stau culcusit in patul meu, adapostit fiind de furia cu care oamenii circula pe strazi. Multimea se izbeste de ziduri, se grabeste pe trecerile de pietoni, alearga pe strazi haotic...multimea navaleste pe strazi, urca in autobuze, se inghesuie in tramvaie. Orasul suporta cu stoicism furia locuitorilor sai. Ei, inghesuiti in cutiile lor, ca niste gandaci de colorado, migreaza nelisnistiti de la un capat al orasului spre celalat capat.

Dimineata, in autobuzul 46 am vazut cel mai frumos tablou al acestei zile:pe partea cealalta de strada a trecut un alt autobuz...in unul din geamuri se oglindea chipul unei fete, era atat de departe gandul ei, incat, toata fiinta ei parea inchisa intr-o masca de liniste si impacare pe care de mult nu am mai vazut-o la cineva...cu capul un pic lasat spre umarul ei drept, cu ochii larg deschisi, o vedeam pe ea si sunt sigur ca ea vedea prin mine...privirea ei desenase un orizont pe care numai ea putea sa-l vada, mintea ei, crease pentru bucuriia fiintei interioarenu un vis pe care il traia libera chiar in acel moment...nu cred ca am vazut ceva mai senin toata ziua...

Incercati un experiment in noptile senine(noptile de primavara si cele de vara) care vor veni: iesiti afara la ore tarzii din noapte si ascultati orasul; tanguirea lui va va alina, veti adormi apoi linistiti,prinsi intr-un cantec nesoptit si mangaiati de o mana invizibila...

va las acum sa ascultati cu placere:

a winter's tale or maybe a lost spring tale for those who feel the need to dream a little bit in the morning

2010-03-06T12:09:00.009+02:00

E primavara? Nu...e un pic de iarna ratacita pe meleagurile noastre. Pentru unii este un motiv in plus sa fie copii si sa muste fericiti la 11 noaptea bulgari de zapada..pentru altii este un motiv in plus sa faca fotografii, sau sa se plimbe cu cineva drag prin ninsoare sau pur si simplu sa se bucure de o noua zi, de o aniversare, de lucrurile frumoase si gratuite pe care viata reuseste sa ni le ofere in fiecare zi; sau pentru ca astazi cafeaua a avut un gust minunat...pentru ca mi-au inghetat talpile alergand pe gresia de pe hol si gandindu-ma ca ma joc in zapada...

ninge pentru noi si pentru ca sambetele cu zapada la geam ne fac sa fim melancolici...

obicei de martisor...babele...sau cum primavara asta trebuie sa ne aduca ganduri bune...

2010-03-02T10:54:00.007+02:00

Bine, acum ca ne-am daruit unii altora martisoare si ne-am facut sa ne simtim bine(sau rau in functie de cum a reactionat fiecare la primirea martisoarelor sau florilor aferente) hai sa vorbim de cateva obiceiuri pe care le stiu din frageda pruncie, obiceiuri legate bineinteles de aceste minunate zile de Martisor.

Primul obicei pe care il stiu(cred ca numai eu) este acela ca pe data de 1 Martie li se ofera baietilor martisoare...cred ca undeva memoria imi joaca feste deci hai sa implementez un obicei nou - de 1 Martie toata lumea da si primeste martisoare...happy now...uf. Am gasit pe un blog foarte interesant, pe care va sugerez sa-l cititi ca sa vedeti ce inseamna daruire si vointa si incredere, o definitie foarte simpla a sarbatorii de Martisor. Alex pe care il respect profund chiar daca il stiu doar din poze si din ce imi povestesc prietenii despre el m-a incantat cu postul lui. Multumesc Alex. Primavara frumoasa iti doresc si va doresc!

Al doilea obicei pe care il tin sa stiti este cel legat de babe. Nu sariti la gatul meu, nu vorbesc aici de babele din blocul meu pe care nici nu le cunosc, le stiu doar pe matzele lor. Babele sunt cele 9 zile de martisor. Ce stiu eu este ca baba Dochia avea 9 cojoace;ei, baba asta si le dadea jos sau le punea la loc in toata aceasta perioada de 9 zile in functie de starea vremii(meteorologul din mine isi face de cap). Bun. Ideea este ca noi...cei care credem in babe trebuie sa ne alegem o zi care sa ne reprezinte si in functie de cum va fi vremea, asa o sa fim si noi tot anul(un fel de horoscop traditional dar care nu se bazeaza pe stele si pe alinierea planetelor ci pe vreme si pe cat de incapatanata va fi primavara asta). Baba mea este pe 4 Martie. Nu am sa trisez sa ma uit la prognoza meteo. Cum v-a fi va fi....oricum o sa ma distrez copios daca ploua...am sa aduc norocul de partea mea spunandu-mi in gand ca voi avea un an bogat. Deci musai trebuie sa va interpretati "baba"...parerea mea este ca trebuie sa-i dati un sens cat mai pozitiv...ajuta..iti salta moralul si iti da un pic de incredere...nu mai spun e cata imaginatie trebuie sa pui la bataie ca sa scoti dintr-o zi mohoroasa o prognoza super optimista.

Al treilea obicei de care voi vorbi aici este cel care ne spune ce sa facem noi cu martisorul pe care l-am purtat in toate cele 9 zile. Ce stiu eu este ca trebuie sa iti alegi un copac din livada(daca nu aveti livada, va orientati spre un copac din fata blocului, din Gradina Botanica, ficusul mamei care troneaza in sufragerie sau ghivecele cu flori ale prietenei, ghivece pe care le udati de zor) si dupa ce ai ales copacul, planta, ficusul, sa legi de o crenguta martisorul. Copacul va inflori, va rodi, va face fructe frumoase si asa ca el iti va fi tot anul. Bun...daca ati legat martisorul de cacusi..nu-i nimic. Si cactusii pot inflori, creste mari si frumosi...totul sta in puterea ta de a te adapta si de ati face gandurile sa infloreasca.

De fapt ce tot spun eu aici...stiti unde bat, nu? Pana la urma sta in puterea ta sa iti ordonezi in asa fel lucrurile incat sa iti fie bine. Chiar daca cei din jur te doboara...tu esti mult mai puternic...chiar daca poate nimeni nu te iubeste...te ai pe tine si tu te respecti si te iubesti...asta conteaza...chiar daca prietenii tai nu iti mai sunt prieteni...iti esti propriul tau prieten si uneori gandurile tale cele mai ascunse nu pot fi destainuite nimanui.

Hai sa facem un pic de curatenie in sufletele noastre. Sa dam jos cele 9 cojoase si sa ne lasam sufletul sa zburde liber pe campii. Hai sa dam acestei primaveri o sansa, hai sa ne dam noua o sansa...sa ne facem o bucurie, sa ne implinim o dorinta, sa ne oferim dimineata un zambet si apoi sa continuam sa zambim toata ziua...nu avem nevoie de horoscop sau de astre pentru a fi fericiti. Avem nevoie de un pic de incredere si un pic de vointa...toate intr-un pahar mare de suc de portocale, servit dimineata devreme.
Reteta asta se asezoneaza cu muzica buna si cu mere.

Primavara asa cum o doriti!

martisor...

2010-03-01T14:16:00.003+02:00

Pentru ca am primit un martisor si pentru ca s-a facut urat afara pun aici o poezie care mi-a placut foarte mult nu de alta dar poate ne mai dezmortim un pic...poate ma dezmortesc si eu.

"Mi-a zambit de pe tejghea,
Cum mergeam in drum spre scoala,
Un hornar de tinichea,
Mirosind a primavara.

Eu in piept l-am agatat,
Sa zambeasca tuturor
De sub snurul lui vargat,
Ca-i luna lui martisor. "
Ion Pillat, Martisor

primavara asta vine fara mine...

2010-03-01T12:44:00.004+02:00

Fara ca eu sa o doresc, fara sa ma gandesc sa-mi atarn un firav martisor in piept, fara a ma lasa sa imi trag sufletul, primavara asta navaleste peste mine.

Mi-e dor.

Mi-e dor de o cana de cafea din care sa bem amandoi; de un zambet care sa infloreasca pe chipul tau si care sa aiba acelasi inteles in mintea noastra.
Mi-e dor sa vorbesc cu tine.
Mi-e dor sa te am, sa te posed asa cum un nemilos colectionar isi poseda frumusetile...si sa nu te impart cu nimeni...sa nu las nici o privire sa te atinga, sa te ascund de lume in mine.
Mi-e dor sa te visez, clar, in culori si nu doar asa cat mi te pot aminti in cateva tuse fugare.

Mi-e dor.

Primavara asta vine fara mine...

astenie de primavare sau doar niste tristeti ascunse....

2010-02-24T11:39:00.004+02:00

Nu am disparut din peisaj...sunt doar undeva prin jur, cautandu-ma.

Pana revin, pun aici un gand pentru cine simte ca are nevoie.

The Call of Cthulhu and Other Weird Stories... H. P. Lovecraft

2010-02-17T13:17:00.002+02:00

Mi-a fost destul de greu sa ma apropii de aceasta carte dar dupa ce am inceput lectura, nu am mai lasat-o deoparte. Nu am sa spun mare lucru despre Chemarea lui Cthulhu... doar atat ca am savurat fiecare pagina si am gustat indelung modul in care autorul isi transmite mesajul. Da, cuvintele il fac aproape magician pe Lovecraft si dupa ce am citit si ultima pagina mi-am spus ca a venit vremea sa ma apuc de recitit unele carti ale copilariei. Si uite asa am dat si peste Hypnos, tot de H. P. Lovecraft. Imi amintesc tot cumulul de senzatii si spaime pe care le-am primit in urma lecturii si cat de terorizat era creierul meu care, dupa incheierea lecturii, si-a imaginat in fiecare seara timp de cateva luni bune,un tigru imens, ghemuit sub biroul meu de studiu. Si tot mintea mea gasea de cuviinta sa judece ca orice as face ca sa scap de tigru nu aveam cum pentru ca stateam la bloc(serios???) si ca usile si peretii erau prea subtiri ca sa faca fata unui atac din partea animalului pe care cateodata mi-l imagina strasnic de furios. Am citit si recitit Hypnos in scoala generala si ultima recitire mi-a amintesc undeva sa fi fost prin liceu. Disparuse tigrul...imi aminteam razand de el. Cred ca dupa Chemarea lui Cthulhu am avut un cosmar sau doua dar le pun pe seama lipsei de somn...o cartea atat de intens scrisa mi-a starnit o pofta nebuna de lectura...si citesc, si citesc...nu cred ca vreti sa stiti cat pot sa citesc....

Hai sa nu exageram...3-4 carti pe saptamana cam atat pot...ca ma duc si la serviciu din cand in cand :(

mai jos informatii "tehnice" despre Chemarea lui Cthulhu... si site-ul editurii de unde am luat minunata poza cu coperta si datele

CHEMAREA LUI CTHULHU, H. P. LOVECRAFT
Traducere de: Ligia Caranfil
Aparitie: 2009
Editura Leda

http://www.ledabooks.ro/

Cum iti tai unghiile in autobuzul 46?

2010-02-15T13:14:00.012+02:00

Raspunsul dragii mei este foarte simplu: CU GRIJA!!!

Imi cer scuze masei de oameni care va dori sa ma linseze pentru nelegiuirea produsa de atingerea acestui subiect, foarte delicat de altfel, dar sunt inca in stare de soc dupa batalia de dimineata. Cum care batalie....voi nu cititi nimic din ce scriu eu? M-am batut cu unghiile vrajmase care vroiau sa-mi scoata ochii. Nu erau unghiile mele, erau ale unui vecin de autobuz care, plecat in fuga din barlog, a crezut necesar sa-si faca de cap, ma rog, de unghii, in autobuz.

Eu sunt o fire superstitioasa si una din superstitiile preferate este cea legata de taierea diferitelor componente ale corpului in ziua de luni. Bine ca nu sunt doctor sau cuafeza (o sa ma fac postarita, remember?) ca mureau oamenii sau ramaneau nepieptanati/coafati/pensati etc. Superstitia ar avea ca finalitatea vorbirea de rau de catre certe persoane a implicatului in actiunea de taiere. Lucru care se si intampla acum, nu-i asa? Nenea cu unghiile, sa-ti fie de bine!!!!

I-am aplicat lu' nenea o uitatura urata (l-a lovit sigur, de aia se legana pe picioare...glumesc, gropile si autobuzul il faceau sa se legene) si am coborat rapid.

Nu stiu daca ceilalti pasageri au supravietuit ororii si calatoriei!!!

Saptamana buna sa aveti!!!

astazi un pic de poezie...

2010-02-03T13:28:00.003+02:00

Miercuri
Ştefan Augustin Doinaş
Ce-i astăzi, marţi? Aşteaptă. Că mâine-n zori, poetul
pătrunde iar sub coaja bătrânului stejar,
descuie şapte cercuri de lemn cu ţigaretul
şi-ajunge-ntr-un imperiu de dans şi de poiar
în care molecule-n elipsoid cutreier
scot sunete de sfere cereşti, şi fluvii curg,
şi-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greier
aşază zimţi pe iarba ce tremură-n amurg.

Iar joi poetul iese şi cautând spre soare
se-ntreabă-ncet: Acuma, în ce copac sunt oare?

Am zărit lumina
Marin Sorescu
Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

LUMINA LUNII
Ion Pillat
Lumina lunii pline aluneca in casa.
Toti inecatii noptii si-nalta in oglinzi
Ca-n ape fata alba si iar la fund o lasa
Cand, luna ca sa iasa, obloanele le prinzi.
Si iat-o si mai alba, tiptil ca o pisica
Se suie pe burlane, patrunde prin feresti,
Saruta lung si ochii inchisi si gura mica,
Si cea mai tainuita iubire n-o feresti.
Dar, parasind orasul, razbate pe campie,
Se scutura deodata de praf sa n-o mai vaz,
Masoara iepureste paduri, livezi, mosie,
Ciulind urechi de raze prin verdele ovaz.

friendship - sau despre cum prietenii iti schimba pentru totdeauna modul in care vezi lumea si relatiile intre oameni...

2010-01-25T21:37:00.006+02:00

Aveti mai jos definitia perfecta a prieteniei. Hai ca e simpla si cat se poate de valabila.

Draga prietene,
Astept un semn de la tine...

at the post office *#^>##**#*-/>

2010-01-21T12:29:00.006+02:00

De cateva luni am o fantezie nebuna: vreau sa ma fac postarita. Stiu ca va trebui sa-mi las parul lung, sa ma vopsesc roscat(a) si sa-mi bag si un bat in fund pentru a mima atitudinea binevoitoare a "cocoanelor" de acolo(nu am niic cu roscatele dar azi cred ca am vazut exagerat de multe).
La Posta nu sunt decat cocoane, nu vezi un picior de barbat acolo, poate doar nenea care asigura paza si protectia, nenea care oricum este ca si inexistent pentru ca oricum te imbulzesc la ghisee de parca se da ceva gratis. Prababil toti barbatii din institutie sunt ascunsi in subsolul cladirilor de posta, pusi la jug si obligati sa sorteze plicuri(roz in stanga, albastrele la dreapta, cele cu timbru cu ulcioare in cosul de nuiele, cele cu timbre cu pasari in coltul dinspre usa biroului, etc ), sa croseteze sfoara atat de folositoare la impachetat, ca care tone de pachete si cine stie ce alte slujbe diavolicesti pe care Posta Romana le-a inventat si brevetat cu succes.
Nu spun ca nu sunt si oameni normali acolo. Tot respectul pentru cei care isi fac meseria si pun si arata tuturor "incetilor" unde se pune timbrul, unde se scrie adresa destinatarului...ideea este ca acei oameni au toata admiratia mea.
Si totusi Posta Romana este una din cele mai vechi institutii din tara asta, veche institutia si vechi sunt si obiceiurile.
Am sa dau cateva exemple de activitati sportive pentru care trebuie sa fii antrenat ca sa rezisti in momentul aterizarii intr-un un oficiu postal:
- stai la coada!!! stai la coada la orice, la cumparat plicuri, la trimis plicuri, la primit colete, la trimis colete, la cumparat un nenorocit de pix pe care cocoanele de la ghiseu nu ti-l imprumuta, ti-l vand cu 0.50 ron(m-am invatat minte si imi aduvc de acasa,ha-ha)
-dureaza fix 15 minute intr- zi buna sa trimiti un colet, plic, ceva, orice cu Prioripost: cantarit, etichetat, stampilat, scanat, platit si emis factura ...15 minute si te trezesti la sfarsit cu un cearsaf de hartie cu suma de plata si nervi cat cuprinde;
-daca tot vorbim de Prioripost, trebuie sa semnezi cum ca esti ok cu ideea ca daca cei carora le este destinat coletul nu vin sa-l ridice, sa ti-l trimita inapoi si sa platesti dublu la recuperare...m-am crucit cand mi-a zis asta...am noroc ca cei carora le trimit pachetele au interes sa le ridice altfel, cine stie;
-tot la Prioripost trebuie sa semnezi pe plic/pachet/colet ca tu l-ai lipit asa cum l-ai lipit...de parca ii pasa cuiva...daca sunt bou si nu lipesc ok coletul sa fiu sanatos, dar sa ma mustruluiesti ca vezi draga de ce am pus banda de scotch colorata pe hartie alba(ochi de estetician, nu gluma) este prea mult;
-vreau sa trimit la neamuri felicitari, ma apuc de confectionat singur ca aia nu au decat niste oboseli;
-vreau sa trimit vederi cu super-orasul care ma gazduieste - mai bine ma las pentru ca oricum sunt facute de amatori si ma fac apoi de rusine;
-am ramas in pana de hartie igienica...ce-ar fi sa imi cumpar 3-4 suluri de la Posta Romana;
-am luat plicuri de diferite dimensiuni si timbrele aferente si vreau sa le decontez pe firma(nu am firma, vorba vine), ia ghiciti, nu au case de marcat dar ar fi bine eu sa am 10-15 minute la dispozitie sa imi scrie o tanti harnicuta o factura de mana, sa calculeze TVA-uri si valori cu calculatorul de birou si cu pixul..nu au program pentru asa ceva...acelasi tratament si pentru taxa de magazinaj.

Nu stiu astazi ce m-a enervat mai tare, ghiseele goale din care lipseaui cocoanele invitate la o barfa mica de o colega, faptul ca m-ar fi palmuit una din cauza bandei adezive, faptul ca lumea nu stie sa scrie o scrisoare sau ca nu iti pot zambi sau raspunde politicos...hmmm...chiar nu stiu..

Macar o saptamana nu mai calc pe acolo. Boicotez asa Posta Romana!!! Ma distrez copios pentru ca sunt pe locul doi pe lista dupa magazinele Billa...dar asta este o alta poveste...

winter tale...sau cum ne prinde iarna

2010-01-19T16:55:00.006+02:00

Bun, daca ieri a fost cea mai depresiva zi a acestui an, astazi este ziua care i-a enervat pe mai toti cei care au fost surprinsi de zapada. Ningea aseara. Ningea, si a continuat sa ninga pana astazi. Pe unele locuri a nins furios de parca toti fulgii de nea aveau o intalnire urgenta cu pamantul; pe alte locuri a nins hotarat, in liniste si, cu incapatanarea unor animalute obisnuite cu chinul, romanii si-au scos cheile din buzunare si s-au aruncat asupra masinilor. Patinand, injurand, strangand din dinti si imbufnandu-se, romanii au plecat la drum. Nu a contat ca strazile sunt pline de alti bravi vitezomani, ca nametii troneaza ca pe Everest si ca exista totusi transport in comun: au masinile lor personale si sunt siguri ca stiu sa le foloseasca chiar pe asa o vreme.
Nici cu transportul in comun nu as vrea totusi sa ma laud: am urcat intr-un autobuz astazi si la plecarea din fiecare statie, noi, indraznetii calatori, ne rugam in tacere, ca usa din fata sa se inchida, macar un pic sa se inchida ca sa nu ne troienim inauntru.

Poporul roman e o natie bizara, trag concluzia asta impreuna cu jumatate din conationalii mei. Cealalta jumatate e prea ocupata cu zapada sa se gandeasca la asa ceva: edili transpira in fotoliile lor cautand solutii pentru deblocarea strazilor, vecinii de la bloc trudesc din greu la TV gandindu-se ca poate al' mai fraier dintre ei o sa dea zapada din parcare si de la intrarea din bloc sau poate vine primaria sa ii ajute ca "de aia dam bani la stat!", cei de la dezapezire se uita cu deznadejde la troiene si la traficul care le face slujba si mai grea, eu privesc lumea prin geamuri, ascult tramvaiele care despart in fasii zapada, numar camioanele, taxiurile, dubitele, autobuzele, microbuzele si multimea pestrita ce se perinda prin fata ochilor mei si imi doresc o sanie trasa de cai sa ma duca acasa. Probabil cealalta jumatate din popor care acum trage greul prin zapada se va odihni relaxata in timp ce eu voi patina incercand sa ajunga acasa, pe jos, fara graba, asa cum fac in fiecare seara.

Bine, iertat sa-mi fie, poate din gelozie ca masina mea cu 2 roti sta pe blacon(a se citi - bicicleta)am spus cele de mai sus dar stau si ma uit in jur: strazile sunt pline de gropi(acum sunt si gropi si zapada), de alunecat se aluneca frumos, cu stil, aproape ca la patinaj artistic, nervii multora sunt intinsi la maxim, sigur vor fi catune izolate din cauza nematilor, gravide ce vor naste acasa asistate de soti(s-a intamplat asta la ninsoarea din decembrie 2009 si nunumai), vor fi trenuri abandonate in camp,tiruri rasturnate in santuri, aeroporturi blocate, masini parasite in troiene, autocare cu turisti degerati prin cine stie ce colturi ale patriei iar noi nu putem sa facem nimic decat poate sa ridicam resemnati ochii spre cer si sa ne lasam acoperiti de zapada.

Blue Monday...

2010-01-18T12:57:00.006+02:00

Statisticile, ziarele de astazi si o serie intreaga de pesimisti au declarat ziua de 18 ianuarie 2010 ca fiind cea mai trista zi a anului...unii spun ca ar fi criza de vina, altii afirma ca din contra, faptul ca vara si concediul sunt destul de departe ne face pe noi sa fim intorsi pe dos si sa ne prindem de ciuda degetele in usa :). Eu zic, parere personala, ca e luni si gata...dupa 3 "cafelutze", mama lor, viata e mult mai agitata, ritmul e mai alert, cei din jur vorbesc tare si exista rezolvari la absolut toate problemele nostre...

optimismul este astazi cuvantul meu cheie...

pana la incheierea editiei mai avem asa ca sa nu va mire daca ma vedeti cu fata pleostita...

pentru curiosi, sloganul I HATE MONDAYS! e valabil pana imi beau cafeaua de dimineata ... pentru ceilalti este doar o vorba de duh numai buna de tiparit pe un tricou...

poza, poza, poza...se striga din multime...asa ca atasez acestui post vesel o minunata imagine cu motanul Garfield!!!

P. S. : desi m-am vaccinat de aproape o saptamana, culmea, nu m-am transformat in zombie si nici nu ma jeneaza microcipul implantat in mana (glumesc!!!fricosilor)

pig flu...

2010-01-13T12:42:00.005+02:00

Ahaaaaa...
M-am vaccinat..nimic rau in asta doar ca ma doare foarte tare bratul si este un pic amortit.
As vrea sa nu mai citesc tot felul de prostii prin ziare, sa nu mai aud aberatii la TV, sa nu mai moara oameni si cumva sa ne lamurim ce-i cu gripa asta, sa nu ne mai pierdem timpul cautand medicamente(paracetamol, aspirina, siropuri care oricum nu treateaza gripa porcina), masti chirurgicale, manusi, sau trifoi in patru foi care miraculos ne va feri de orice posibila infectie. Primesc mailuri pro si contra in fiecare zi...nu am dat cu banul, am hotarat si gata. Nu vreau ca cei dragi mie sa treaca prin momente de cosmar daca ma imbolnavesc si cred ca, asa, lasand egoismul, sa facem ce este mai bine pentru noi si pentru cei din jurul nostru!

In rest, sanatate va doresc!!!

Am sa revin cu amanunte despre starea...vremii :)

La multi ani!

2010-01-09T18:20:00.005+02:00

Cum ceasul meu biologic e ramas in urma rau si cum semnez peste tot cu date fictive din decembrie 2009, ar fi bine sa oficializez si eu un pic intrarea in noul an...de retinut, anul 2010!!!

La multi ani mie, la multi ani voua, ura ura ura...

Planuri nu prea am...oricum daca incep sa le insir ma apuca anul 2012 si cine stie ce patesc atunci...aviz speriosilor/panicosilor care cred ca atunci va fi sfarsitul lumii :D!

LA MULTI ANI!!!

bloo moon...

2009-12-31T10:50:00.003+02:00

"A blue moon is a full moon that is not timed to the regular monthly pattern. Most years have twelve full moons which occur approximately monthly, but in addition to those twelve full lunar cycles, each solar calendar year contains an excess of roughly eleven days compared to the lunar year. The extra days accumulate, so that every two or three years (on average about every 2.7154 years[1]), there is an extra full moon. The extra moon is called a "blue moon." Different definitions place the "extra" moon at different times" sursa sigura WIKIPEDIA :)

blue moon...

las cantecul sa spuna tot ceea ce eu nu reusesc astazi sa-ti spun...blue moon, blue moon...

good politics...

2009-11-26T13:44:00.004+02:00

eu nu prea sunt genul de om care sa faca politica dar acest mesaj primit astazi pe mail m-a amuzat teribil:

"Dear God, so far this year you have taken away my favorite dancer Michael Jackson,
my favorite actor Patrick Swayze, my favorite singer Stephen Gately and my favorite
actress Farah Fawcett. Just so you know, my favorite politician is Mircea Geoana!"

sa gandim si sa votam...bine!

gloomy sunday...

2009-11-22T13:02:00.004+02:00

obosit...asa ma simt...am impresia ca duc in spate un melc imens, lenes, cu tot cu cochilie;

satul...portia pe care o primesc in fiecare zi este peste masura de mare pentru nevoile mele;

trist...poate nu se vede din cauza ranjetelor mele debile de "om fericit";

nu mai vreau ore fixe, program stabilit, culori banale;

vreau liniste...ma vreau pe mine inapoi, ma vreau liber de ganduri si totusi ma las cu usurinta legat si ma impiedic de atatea praguri si carari ce apar in calea mea.

acum ceva vreme construisem un castel. parea solid si era asa de minunat alcatuit. erau zile in care dansul si voia buna erau nelipsite, alte zile, calde si moi pendulau intre banala existenta cotidiana si mirosul fraged de mere rosii culese proaspat din gradina. castelul nostru avea o baza solida, muncisem mult la ea, crestea frumos, incet si cu grija. uneori se darmau peretii, alteori cadea tencuiala...e normal, mai ales ca cei ce munceau construindu-l nu mai facusera ceva asa de important niciodata. luam schitele, analizam greselile, trageam linie si o luam de la capat. cu grija. poate cu prea multa grija si cu prea multe griji si cu prea multe ganduri si furii... acum ceva vreme am renuntat amandoi la castel. nu mai aveam mult si totusi am zis gata; tu ai vrut sa vezi ce fac eu iar eu te-am asteptat pe tine...acum...tu te-ai mutat in celalat capat al imparatiei, eu stau la doi pasi de castel in blocul de pe strada S...

toamna asta mi-am umplut camera de mere si de crizanteme aramii...

era un cantec mai vechi pe care ti-l cantam asa in gluma, mai stii?

"te-astept sa vii..."

a new obsession...

2009-11-07T14:03:00.005+02:00

Sinead O'Connor...

nu sunt in stare sa scriu...frunzaresc toate cartile din jurul meu, mazgalesc foi, as vrea sa desenez dar imi lipseste starea necesara...

visare placuta...

i'm just a jealous guy...

2009-11-07T13:50:00.000+02:00

doar atat pentru astazi...ma framant si imi pocnesc degetele...ma misc mult si ma lovesc de lucrurile din jurul meu...

sunt pe punctul de a izbucni...

ce faci?

unde esti?

cu cine esti?

nu stii ca locul tau e langa mine?

we always leave something or someone behind...

2009-10-31T11:18:00.000+02:00

este in natura noastra sa-i facem pe ceilalti sa sufere...este scrisa in codul nostru genetic aceasta abilitate.

imi aduc aminte plecarile mele...bruste, fara cuvinte care poate ar fi trebuit rostite, fata ultime priviri.

imi aduc aminte plecarile tale si pe mine ramas pironit in mijlocul camerei mele, dezorientat si abia capabil sa alerg in urma ta pe scari...te conduceam pana la usa uneori precum un caine umil care stie ca a fost lasat in urma, legat cu o sfoara in padure,nu destul de strans ca la un moment data sa poata scapa, dar destul de departe ca sa-i vina greu sa-si gaseasca drumul spre casa.

mergeam ieri spre casa curgand alene pe strazile acestui oras care imi aduce aminte de tine. frunzele imi spuneau ultimul lor cantec alunecand-murind pe langa mine. copacii plangeau in intunericul serii alinandu-se unii pe altii. cerul abia daca ajungea pana la mine, prins in clestii de beton ai orasului. m-am oprit un moment sa respir...aerul rece de sfarsit de octombrie mi-a invadat sufletul. cautam un suflet de care sa ma leg si cu care sa infrunt lungul drum catre casa...de undeva din intuneric o fiinta dornica de caldura si-a facut aparitia: un caine mic, negru,cu sosete albe in picioare si cercel in ureche. si-a intins botul umed catre mine. l-am mangaiat cu varful degetelor mele inmanusate si am pornit impreuna la drum. el inainte stiind parca drumul, eu din urma, curios sa vad cat timp va dura aceasta calatorie...brav soldat al nelinistii cainele pasea in fata mea cu pasi mici, amusinand timid drumul din calea noastra. am tinut drumul drept pana cand am ajuns in fata blocului meu; am strigat in urma lui "la revedere negrule!"...pentru cateva momente si-a continuat drumul pana cand si-a dat seama ca nu mai sunt in urma lui. s-a intors catre mine si m-a privit; si-a ridicat botul spre mine intrebandu-ma parca: "nu mai mergi?"
nu...
drumul meu se incheie aici...

l-am lasat...am mai lasat un suflet in urma...
am dat o alta pagina din marea carte a vietii mele fara a citi ultimele randuri...

cat de usor este sa dam paginile si cat de greu apasa pe sufletul celor lasati in urma faptele noastre...indoiala apare prima, deznadejdea apoi, furia e cea care rascoleste sufletul mai adanc decat cea mai turbata furtuna iar apoi resemnarea se instaleaza in inimile parasite...

am trait aceste stari de atatea dureroase ori...
am daruit la randul meu aceste stari...

as vrea sa ma opresc acum.

is this the saddest good bye?

2009-10-24T11:26:00.000+03:00

or is this the saddest hello?

cat sa fi trecut oare?...o viata intreaga pare ca s-a perindat prin fata ferestrei mele de atunci, demult, pana acum, cand, de dimineata devreme pana la apus, privesc cerul printr-o portita abia abia deschisa catre tine.

am ganduri nebune si nelinisti.
am vise fugare cu cai care mor.
am nopti lungi cu putine ore de somn si zile in care ploua la fiecare fereastra in care incerc sa-mi oglindesc chipul.
am nevoie de liste infinite de care sa nu tin cont dar pe care sa le completez zi de zi.
am usi inchise de la care am ratacit cheile si case albe care nu ma mai vor.
am prieteni uitati prin buzunarele hainelor de vara.
am amintiri cu tine ce credeam ca au disparut si dureri noi ce vor sa nu ma lase sa uit.
am ceasuri vechi, stricate, oprite la niste ore indecise. stau inchise in curele si catarame si masoara muteste timpul scurs fara ca noi sa le fi atins. tanjesc dupa un dans subtil al secundelor si minutelor si orelor si a zilelor ce nu vor dori sa mai fie.
am un sfarsit de octombrie prea agitat si mult prea trist ca sa nu-mi doresc evadarea.
am un suflet.
am.
am uitat ce inseamna sa fie eu langa tine.
am uitat si tot ce fac este mecanica simpla a lucrurilor de care mi-e dor si pe care incerc sa le fac doar pentru a suplini o lipsa acuta de tine.
am un cine...
am nevoie de un de ce, un tu hotarat, un eu fara nori, un noi plin, rotund si uneori colturos pe la margini.

am intrebari si tu ai cele mai duioase si intelepte raspunsuri.

this is not here...

2009-10-10T14:40:00.000+03:00

"THIS IS NOT HERE"
acum ceva vreme in urma cuvintele acestea respingeau lumina zilelor stand trupese pe ochiul de sticla de la usa balconului meu. in fiecare dimineata lumina trecea timida printre litere sfidandu-le parca. din orice colt al camerei cuvintele ma priveau, obsedant se legau de mine pana intr-o zi cand tot universul meu s-a strans in cateva cutii si m-am mutat.
zilele trecute priveam orasul printr-un ochi de sticla nou tie...mi-am dat seama ca ii lipseste ceva...cred ca si mie imi lipseste ceva...

ochiul de geam va avea pe pantecele luminat de soare cuvintele minunate...mintea mea le va citi si reciti, ochii mei le vor mangaia, mana mea le va scrie in aerul camerei mele...voi deschide usa si asa voi intelege pe deplin ce inseamna pentru mine: tanjesc dupa libertate si totusi tanjesc dupa tine...ma vreau liber, scapat din colivie si chiar si asa, bat cu disperare cu aripile aproape vindecate in temnita ce ai fost. dimineatile trec si mi-e dor uneori sa-ti sarut zambetul ramas pe buzele canii de cafea. noptile vin fara sa-mi aduca trupul tau...serile se scurg in soapta, tacute si moi,iar luna se fereste de mine...
ma trezesc in toiul noptii; deschid si inchid usile dulapurilor; deschid si inchid usile camerei mele; deschid si inchid usile si ferestrele mele; deschid si inchid aripile gandurilor mele...peste tot gasesc aceleasi cuvinte:

THIS IS NOT HERE...

YOU ARE NOT HERE...

...as if all my dreams are here beside me

2009-09-04T11:45:00.000+03:00

asta pentru ca fiecare are undeva cate un vis pe care ar vrea sa il impartaseasca lumii, o carte pe care ar dori sa o citeasca cu "patru ochi" cum spune un prieten drag, un pat care ar vrea sa aiba suflet nu doar goale asternuturi, un gand buna ca atunci cand te te trezesti si langa tine poate zambeste cineva...

voi scrie in curand ceva despre filmul IL POSTINO...pana atunci va las cu cateva fragmente din ceea ce este pentru mine una din cele mai frumoase povesti de dragoste

...tonight I ca write the saddest line...Andy Garcia

signs

2009-08-14T17:09:00.000+03:00

ma trezesc. ma ridic din pat destul de greu in unele dimineti. deschid ochii si in jurul meu incepe sa se contureze camera iar undeva in departare orasul tipa ca un animal descoperit de vanatori-urmaritori. imi fac curaj sa infrunt realitatea. imi infing mainile in pat si ma dezlipesc cu brutalitate de el; gem...nu pot sa cred ca trupul poate sa fie atat de greu uneori incat sa necesite atata forta din partea mea pentru a ma deplasa. reusesc sa ma ridic din pat. nu stiu cum fac dar ma trezesc in fiecare dimineata cu fata adancita in saltea. infrunt asa lumea cu spatele si imi visez visele fara sa le impart cu nimeni. cu pasi mici, aproape impleticindu-ma, tind sa ajung la fereastra. o deschid...ma izbeste in fata respiratia de animal haituit a orasului,il simt cum se strecoara pe langa mine si se ascunde in fotoliul TAU. s-a acoperit cu un tricou si zace...

respir. respir aerul meu... portia mea zilnica ce imi este asigurata de legile scrise demult de cineva, portie pe care de multe ori nu vreau sa o impart cu tine. e aerul meu, de ce sa iti dau si tie, de ce sa ma privez de acest bun care mi-a fost daruit spre folosinta mie si numai mie? tu razi...te distreaza aceasta forma acuta de posesiune de care sufar.

cafea. niciodata nu o sa invat sa fac cafeaua pe placul celorlalti. niciodata ceilalti nu vor simti cata placere pun in mecanismul unsuros al prepararii cafelei de dimineata; ma comport ca un alchimist care vrea sa dovedeasca lumii intregi ca da, pamantul se poate transforma in aur! da, pamantul este aur! si da, cafeaua mea este minunata...pacat ca tu si tu si tu nu intelegeti mecanismul ei de preparare, nu ii gustati pe deplin aromele si nu va bucurati de ea.

plec. imi este groaza de multe ori sa nu ma incui in exteriorul casei mele, desi, paradoxal, ma baricadez si pun trei lacate cand sunt in interior. in tot spatiul de AFARA, in libertate, ma simt mai constrans ca om decat in spatiul meu propriu. poate am eu probleme cu intimitatea si apropriere atator oameni ma face sa gandesc la faptul ca ne (in)calcam unii altora teritoriile. totusi spatiul meu e sfant. de aceea de multe ori te alung, imi desacralizezi cu tine locul in care iau forma gandurile mele, locul in care ma deconstruiesc si ma construiesc eu ca om, locul meu.

de ajuns nu ajung nicaieri. nici un loc nu imi mai ofera intimitatea de care am atat de multa nevoie. daca e sa ma las in bratele cartilor care imi sunt atat de dragi si care ma inconjoara, sigur cineva, gelos pe faptul ca ele ma iubesc si imi daruiesc doar mie atata desfatare, se va arunca asupra mea...

"nu pot sa va mai sufar!"...mi s-a spus intr-o zi...nu pot sa va mai sufar sirul nesfarsit de lamentari si de rotocoale pe care le faceti zilnic. "opriti-va!"

m-am oprit.

is there something wrong with me?

2009-08-08T11:28:00.000+03:00

promiteam la inceputuri ca voi scrie despre oameni si despre carti.
bun, despre oameni am tot scris, despre mine nu mai spun (ce mai, sunt in centrul universului meu) dar despre carti nu am scris nimic. nici nu as avea cum in conditiile in care in aceste momente "zbuciumate" ale existentei mele de pamantean eu citesc in paralel 4 carti. culmea, cartile nu au nici o lagatura una cu cealalta si nu ma pot hotara daca trebuie sa renunt cumva la una dintre ele...solutia este simpla: keep on reading

deci dragii mei cititori, fie si imaginari, mai aveti rabdare cu mine...nu promit sa va rastorn universul cu lecturile mele...as fi prea ipocrit sa cred ca pot face asa ceva...

rabdare si tutun...e, da, poate si o zi libera...

acum am o cana mare de cafea in fata ochilor si nat king cole imi canta ceva despre Mona Lisa...

enjoy

me and my monkey...

2009-08-06T23:13:00.000+03:00

nu o sa fie asta melodia pe care o veti asculta mai jos ci o alta melodie care imi place la fel de mult...poate mai mult din cauze usor de ghicit

enjoy

the trouble with me is now YOU?

2009-08-06T01:02:00.001+03:00

"ar fi minunat oare daca lucrurile nu ar fi asa de complicate?"...sigur...numai cineva care e prea lenes sa infrunte totul s-ar putea crampona intr-o fraza ca asta.

sigur ca ar fi minunat si sigur ar fi plictisitor ca noaptea sub pat :P (acum mi-a venit chesti asta si ma distrez copios inchipuindu-mi pe cineva stand sub pat si asteptand sa se intample ceva si oftand cu multa deznadejde; stiu ca asa am omorat gluma dar nu m-am putut abtine...faceti bine si nu cititi explicatia mea)...

oricum ne-am suci sau ne-am invarti cineva(zicem noi) sau ceva(tot noi zicem) ne complica existenta; pun pariu insa ca cei mai multi dintre noi gasim o placere imensa in a ne complica SINGURI viata...si dupa multe tentative eronate de a-ti explica fenomenul arunci motanul in bratele celui de langa tine...de ce? va spun eu...e mai simplu sa il incarci pe celalalt cu toti norii tai de furtuna, e mai comod sa-i pui ii carca celuilalt toate greselile sau hopurile unei relatii, e mai putin stresant pentru tine sa nu iti explici fenomenul si asa sa il lasi pe celalalt sa se dea cu capul de pereti...
si apoi vii cu texte de genul celui de mai sus "the trouble with me is you"...uf

e atat de simplu...

cand vezi ca nu mai stii ce se intampla cu tine, cand vezi ca nu mai ai solutii pentru crizele tale de adult dezorientat...nu te rasti la cei din jurul tau, rasteste-te la tine intai, ce surprize o sa ai cand vei descoperi care sunt si de unde vin toate nemultumirile tale...

nu trebuie sa schimbi tot universul ca sa fii fericit...deschide fereastra, deschide usa, intinde bine patul si fa-ti ordine in dulap...monstrii din noi au cateodata nevoie de ordine

atat

how do you feel when...

2009-07-16T23:11:00.000+03:00

imi fumam tigara de seara. gandurile mele se jucau in aerul fierbinte de afara precum se joaca uneori baloanele colorate imprastiate de un vant nehotarat. mi-am zis ca poate asa e mai bine, sa numar masinile care gonesc prin dreptul blocului meu si sa nu ma mai gandesc la voi...la voi...la voi.
vroiam sa sting tigara...sa nu o fumez pana la capat. vroiam dar mi-am fumat-o culegand disperarea ce izbucnea dintr-un om care trecea pe strada. pe trotuar, un barbat sau baiat trecea plangand. da, un barbat, noaptea, plangea pe strada indreptandu-se spre o tinta numai de el stiuta.
e ciudat. e ceva ce starneste curiozitatea, furia si un soi de nevoie acuta de a sparge ceva. barbatii nu plang. nu se desfasoara si chiar daca o fac nu fac asta in public. nu fac din asa o arma, nu se lasa surprinsi intr-o astfel de ipostaza decat in fata celor mai buni prieteni si chiar si atunci apar regrete si de multe ori prietenii aceia dispar din jurul lor. barbatii nu plang. nici baietii nu plang. inceteaza sa mai faca asta in momentul in care simt ca furia toata si-o pot inmagazina in forta si incapatanare si in pumni inclestati. infrunta totul cu seninatate si cu barba sus. si totusi, uneori, ajung sa izbucneasca...
l-am petrecut cu ochii atat cat am putut sa il urmaresc. mi-a starnit un val de furie. furie. furie. nimeni nu ar trebui sa ajunga in felul asta.

nu conteaza.

nimeni nu ar trebui sa sufere in asa fel incat sa umble pe drumuri in asa hal. nimeni nu cred ca este atat de vinovat incat sa merie asa ceva.

ma simt rau.
ma simt neputincios.
mi-am fumat tigara.
mi-am mai aprins una.

viata e un lucru care te stoarce de energie, te incarca la loc si apoi te prinde iar in chingile ei de balaur cu prea multe capete, te inchite, te mesteca, si apoi te scuipa...te scuipa si o iei de la capat.

now you are here: sweet pain of mine

2009-07-15T23:38:00.000+03:00

in sfarsit. am asteptat zile intregi intoarcerea ta. credeam in sinea mea ca m-ai parasit pe vecie, credeam, de fapt eram convins, ca din tot ce a fost frumos intre noi nu a ramas decat o amintire, credeam ca te-am pierdut si ca vei fugi in continuare de mine si astfel voi fi nevoit sa traiesc obisnuindu-ma intr-un final cu absenta ta.

m-ai lasat de am tanjit dupa atingerea ta incat acum iti sorb cu nesat umbrele, fosnetul, zborul.

te primesc cu bratele deschise...

lasa-ma sa te savurez...tu nu m-ai putea dezamagi, nu ai facut asta niciodata. intins in pat, cu gandurile imprastiate pe jos, te las sa ma alinti. undeva in spatele nostru un saxofon isi trece acordurile prin parul meu. nu te poti dezlipi de mine iar eu nu vreau sa te las sa pleci. acum ca te-am regasit egoismul meu capata proportii uriase. poate sunt un om rau dar nicicand nu am vrut sa ne nedreptatesc draga mea.

iarta-mi ratacirile fara tine. ceilalti nu ma mai intereseaza acum ca suntem doar noi doi: singuratatea mea si cu mine.

the trouble with me...

2009-07-02T23:18:00.000+03:00

uite asa apar si eu in blogosfera: cu mult nerv si avand in spate o multime de ganduri; aduc dupa mine atat de multe incat singura solutie(sa ma mai descarc si eu) pare a fi acest blog. nu vreau sa ma justific desi asta s-ar parea ca fac,vreau doar sa dau un sens real faptelor.

sa va zic de ce am ales acest titlu? pai este destul de simplu: pentru tot ce se intampla in jurul meu exista un singur vinovat si un singur executant EU! eu construiesc si eu daram, eu ma bag in tot felul de situatii si tot eu ma scot sifonat din miezul lor, eu imi asez frumos soarele pe cer si tot eu starnesc norii de furtuna. sunt un om complex...atat de complex incat de multe ori renunt sa mai caut o explicatie logica pentru toate lucrurile pe care le fac.

am eu o expresie preferata: "am facut o istorie". ea se explica foarte usor astfel: prostiile pe care le fac uneori sunt atat de... incat intra in istorie, in istoria mea cel putin.

despre ce o sa scriu?

hmm, buna intrebare.

pai despre mine si despre ce mi se intampla in viata de zi cu zi. si despre carti as vrea sa scriu.

despre carti si oameni mai exact.cartile pe care le citesc si oamenii pe care ii intalnesc, despre prietenii care nu mai sunt despre cei cu care imi construiesc acum relatii trainice, despre minunatele lucruri pe care la observ cu ochii mei jucausi in fiecare zi. am o memorie incredibila, cei ce ma stiu uneori se sperie de mine, si un simt al detaliului foarte dezvoltat: daca te vad intr-o zi pe strada si te opresc sa vorbim fii sigur ca ne-am mai intalnit candva in aceasta viata!

the trouble with me is me

dear winter...dear snow....

perfect calm

...the rain will wash away the pain...

Bucurii si ...

my name is...trouble...

O noua tinta!

The Wonderful Wizard of Oz se filmeaza astazi in Iasi iar eu ma transform in zburatoarea Dorothy

Un an bun!

"Sub pietre-s flori ce nu s-au nascut inca."

Mercedes Benz

lecturi de octombie...

de toamna...

Annabel Lee - Edgar Allan Poe

... astazi, Nichita Stanescu...

smooth...

in space...

happy.....

Happy birthday....aaa....blog!

sinkin' soon...

de duminica....

de vara, fara apa....

vise si carti...

Update la "Caldura mare..."

Caldura mare....

fat mutant ninja turtles

Toata lumea sta...numai eu muncesc...!

Targ de carte....URAAAAAA!

"The Children of Lir" legenda si proiectul

3 ways....

people....books....

Link-uri si aniversari si interventii Wikipedia...

MEDICAMENTE! medicamente? MEDICAMENTE!...#%$$^^*#*)

Tu nu ma iubesti...

music people

Ganduri de Paste....

Ghidul misoginului. Mic tratat de calomnii

OMG!!!....nu mai aveti iepuri de ciocolata!!!!!

vremea de afara...

"The Martian Chronicles" - Ray Bradbury

"THEMATIQUE" - expozitie de fotografie

Poezii, minunate poezii...

the city, my city...

a winter's tale or maybe a lost spring tale for those who feel the need to dream a little bit in the morning

obicei de martisor...babele...sau cum primavara asta trebuie sa ne aduca ganduri bune...

martisor...

primavara asta vine fara mine...

astenie de primavare sau doar niste tristeti ascunse....

The Call of Cthulhu and Other Weird Stories... H. P. Lovecraft

Cum iti tai unghiile in autobuzul 46?

astazi un pic de poezie...

friendship - sau despre cum prietenii iti schimba pentru totdeauna modul in care vezi lumea si relatiile intre oameni...

at the post office *#^>##**#*-/>

winter tale...sau cum ne prinde iarna

Blue Monday...

pig flu...

La multi ani!

bloo moon...

good politics...

gloomy sunday...

a new obsession...

i'm just a jealous guy...

we always leave something or someone behind...

is this the saddest good bye?

this is not here...

...as if all my dreams are here beside me

signs

is there something wrong with me?

me and my monkey...

the trouble with me is now YOU?

how do you feel when...

now you are here: sweet pain of mine

the trouble with me...

MEDICAMENTE! medicamente? MEDICAMENTE!...#%$$^^#)