is this the saddest good bye?

or is this the saddest hello?

cat sa fi trecut oare?...o viata intreaga pare ca s-a perindat prin fata ferestrei mele de atunci, demult, pana acum, cand, de dimineata devreme pana la apus, privesc cerul printr-o portita abia abia deschisa catre tine.

am ganduri nebune si nelinisti.
am vise fugare cu cai care mor.
am nopti lungi cu putine ore de somn si zile in care ploua la fiecare fereastra in care incerc sa-mi oglindesc chipul.
am nevoie de liste infinite de care sa nu tin cont dar pe care sa le completez zi de zi.
am usi inchise de la care am ratacit cheile si case albe care nu ma mai vor.
am prieteni uitati prin buzunarele hainelor de vara.
am amintiri cu tine ce credeam ca au disparut si dureri noi ce vor sa nu ma lase sa uit.
am ceasuri vechi, stricate, oprite la niste ore indecise. stau inchise in curele si catarame si masoara muteste timpul scurs fara ca noi sa le fi atins. tanjesc dupa un dans subtil al secundelor si minutelor si orelor si a zilelor ce nu vor dori sa mai fie.
am un sfarsit de octombrie prea agitat si mult prea trist ca sa nu-mi doresc evadarea.
am un suflet.
am.
am uitat ce inseamna sa fie eu langa tine.
am uitat si tot ce fac este mecanica simpla a lucrurilor de care mi-e dor si pe care incerc sa le fac doar pentru a suplini o lipsa acuta de tine.
am un cine...
am nevoie de un de ce, un tu hotarat, un eu fara nori, un noi plin, rotund si uneori colturos pe la margini.

am intrebari si tu ai cele mai duioase si intelepte raspunsuri.