a winter's tale or maybe a lost spring tale for those who feel the need to dream a little bit in the morning

E primavara? Nu...e un pic de iarna ratacita pe meleagurile noastre. Pentru unii este un motiv in plus sa fie copii si sa muste fericiti la 11 noaptea bulgari de zapada..pentru altii este un motiv in plus sa faca fotografii, sau sa se plimbe cu cineva drag prin ninsoare sau pur si simplu sa se bucure de o noua zi, de o aniversare, de lucrurile frumoase si gratuite pe care viata reuseste sa ni le ofere in fiecare zi; sau pentru ca astazi cafeaua a avut un gust minunat...pentru ca mi-au inghetat talpile alergand pe gresia de pe hol si gandindu-ma ca ma joc in zapada...

ninge pentru noi si pentru ca sambetele cu zapada la geam ne fac sa fim melancolici...

primavara asta vine fara mine...

Fara ca eu sa o doresc, fara sa ma gandesc sa-mi atarn un firav martisor in piept, fara a ma lasa sa imi trag sufletul, primavara asta navaleste peste mine.

Mi-e dor.

Mi-e dor de o cana de cafea din care sa bem amandoi; de un zambet care sa infloreasca pe chipul tau si care sa aiba acelasi inteles in mintea noastra.
Mi-e dor sa vorbesc cu tine.
Mi-e dor sa te am, sa te posed asa cum un nemilos colectionar isi poseda frumusetile...si sa nu te impart cu nimeni...sa nu las nici o privire sa te atinga, sa te ascund de lume in mine.
Mi-e dor sa te visez, clar, in culori si nu doar asa cat mi te pot aminti in cateva tuse fugare.

Mi-e dor.

Primavara asta vine fara mine...