Mercedes Benz

Celor 2,4 cititori care deschid din cand in cand acest blog probabil le-a stat inima cateva secunde...nu va faceti griji, traiesc, citesc si ma macin(stare care este ascunsa cu dibacie).

de la EA mi se trage titlul postului: Janis Joplin

ma bag inapoi in pat...maine sau poimanine pun o lista cu cartile citite din octombrie pana acum...pana atunci un pic de muzica

mercedes benz


to love somebody

vise si carti...

M-am lecuit de multe pana acum, de multe boli, de fobii, de depresii...nu am reusit sa ma lecuiesc niciodata de frica de intuneric, frica ce se accentueza si mai mult atunci cand vreau sa dorm intr-o camera cufundata in intuneric.
Zilele trecute mi-am luat o carte pe care mi-am propus sa o citesc. Nimic rau in asta mai putin ca m-a cuprins un fel de spaima bizara in timp ce innaintam prin paginile cartii...simteam sau ma rog, aveam impresia ca o pisica uriasa statea in spatele meu si voia sa ma sfasie...nu stiu sa spun daca era vis sau halucinam in acele momente...

Toata noaptea am avut sentimentul ca voi sfarsi in ghearele acelui animal monstruos pe care il simteam in camera langa mine...nu imi aduc aminte ce am visat, stiu doar ca m-am trezit de nenumarate ori ca sa vad daca nu am nimic...ma ridicam din pat, ma uitam prin camera...era o liniste plumburie care ma tintuia din nou in pat...pana s-a luminat somnul meu a fost nesomn, abia dupa aceea am reusit sa adorm.

vise bizare am de cateva saptamani bune, de odihnit abia ma odihnesc...am o constanta durere de cap, o sete care ma macina si peste toate o pofta imensa de cafea...

revin dupa ce toate astea vor disparea....

now you are here: sweet pain of mine

in sfarsit. am asteptat zile intregi intoarcerea ta. credeam in sinea mea ca m-ai parasit pe vecie, credeam, de fapt eram convins, ca din tot ce a fost frumos intre noi nu a ramas decat o amintire, credeam ca te-am pierdut si ca vei fugi in continuare de mine si astfel voi fi nevoit sa traiesc obisnuindu-ma intr-un final cu absenta ta.

m-ai lasat de am tanjit dupa atingerea ta incat acum iti sorb cu nesat umbrele, fosnetul, zborul.

te primesc cu bratele deschise...

lasa-ma sa te savurez...tu nu m-ai putea dezamagi, nu ai facut asta niciodata. intins in pat, cu gandurile imprastiate pe jos, te las sa ma alinti. undeva in spatele nostru un saxofon isi trece acordurile prin parul meu. nu te poti dezlipi de mine iar eu nu vreau sa te las sa pleci. acum ca te-am regasit egoismul meu capata proportii uriase. poate sunt un om rau dar nicicand nu am vrut sa ne nedreptatesc draga mea.

iarta-mi ratacirile fara tine. ceilalti nu ma mai intereseaza acum ca suntem doar noi doi: singuratatea mea si cu mine.