ma intreb de ceva vreme unde sunt eu in povestea asta. mi-am gasit oare locul langa liniile de dialog ale fiecarei intrebari sau in semnele de exclamare cu care se sfarseste fiecare mirare.
poate sunt in salutul scurt de revedere...
sau abia ma zaresc dupa sarutul de buna dimineata...
citesc mult, dorm putin si zbuciumate mai sunt visele mele; muncesc mult si am o multime de prieteni. iubesc patimas si pe cine nu trebuie...sau pe cine trebuie dar imi aleg tare prost momentele. ce mai, sunt un rac ai carui clesti taie in carne vie...a mea