de duminica....

PLOUA...

Pe-aici cand ploua, ploua indesat,
Nu tine ca la noi un ceas ori doua.
Ca ziua ploua, ploua pe-nserat,
Si cand se crapa iar de ziua, ploua.
In faptul zilei, stresinile plang.
Padurea sta plouata ca o curca.
Natura calca cu piciorul stang:
Pe-aici cand ploua, ploua, nu se-ncurca!
Iar cand s-arata soarele sarac.
De dupa nouri, ca sa-ti faca-n ciuda,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Ca pana la intoarcere, te uda.
Exista si rastimpuri cand se moaie,
Cand parca nu mai toarna-asa, de sus,
Si cerul cate-oleaca, spre apus,
Se lumineaza putintel a ploaie.
Atunci se cheama ca e timp frumos
(Macar ca tot mai cade-un pic de bura),
Dar fumul din ogeac se lasa-n jos,
Si porcul umbla tot cu paiu-n gura...

NOCTURNA

Mircea Dem. Radulescu

Dormi, frumoasa mea! De-acum
Noaptea luminoasa
Ca o unda de parfum
Navaleste-n casa.
Luna clara din neant
Pune pe covoare
Straluciri de diamant
Si margaritare.
Ea priveste ca-n extaz
Bluza ta lejera
Si pantofii de atlaz
Langa etajera.
Si trecand prin buduar,
Raza-i ce se rumpe
Lumineaza un lavoar
Cu flacoane scumpe...
Luna toarna pe parchet
Blonde tuberoze
Si-ti dezvaluie discret
Sanurile roze,
Cand dantelele din pat
Tremura-n lumina
Pe culcusul tau curat
De olanda fina...

*
Dar visarile ce trec,
Ca sa te dezmerde,
Ti-au aprins la cap un bec
Cu lumina verde.
Din oglinzi piciorul fin
Pe matasa moale
Se rasfrange ca un crin
Cu nuante pale.
Dormi! Amorul rafinat
Cheama deopotriva
Spre minciuna si pacat
Gura ta lasciva.
Dormi, frumoasa mea! Eu stau
In extaz, la poarta:
Esti faptura vie, sau
Opera de arta?

SONETE PLUVIOASE


De-o saptamana tine-ntruna ploaia,
Si-mi pica-n pat, de sus, din bagdadie...
O noapte inca de-ar mai fi sa tie
Nu m-as mira sa-mi caza-n cap odaia!
Avea simptome vagi de nebunie
Peninsula Balcanica... si d-aia,
De cand s-aprinse-n Orient vapaia,
Pamantul face hidroterapie!
Sau poate ca divinul Mizantrop
A hotarat al doilea potop?...
Oricum ar fi, eu nu ma tem de moarte.
Dar cand o-ncepe alta vesnicie,
Fac cerere sa ma permute-n Marte,
C-aici avem prea multa igrasie!

*
Sunt izolat ca Robinson Crusoe,
Nu vine nime-n usa mea sa bata,
Si daca stau cu usa incuiata
E ca nici eu de nime n-am nevoie.
Mai fericit ca legendarul Noe,
Din toata omenirea inundata,
In arca mea nu am decat o fata...
Deasupra lumii noi plutim in voie...
Degeaba va-ndesati ca la pomana,
Reprezentanti ai faunei terestre,
Nu iau cu mine nici o lighioana!
Caci e destul o singura pereche:
Un trubadur si-o fata fara zestre,
Ca sa refaca toata lumea veche!