Se afișează postările cu eticheta ce mai citim astazi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ce mai citim astazi. Afișați toate postările

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Ghidul misoginului. Mic tratat de calomnii


Daca sperati ca acest ghid sa il fi scris eu, va inselati amarnic. A aparut de ceva vreme prin librariile romanesti intr-o colectie simpatica ce poate tine de urat intr-o noapte plicticoasa ca aceasta pe cate tocmai o experimentez: Editura Nemira are placerea de a ne pune in brate o serie de ghiduri aparute in colectia BONTON care sa ne faca viata mai spumoasa(vroiam sa spun hazoasa dar in mintea mea se creease o confuzie simpatica si am ajuns la gazoasa), cu un pic de culoare si cateva portii gustoase de ras.

Am sa va incant cu cateva mici fragmente din Ghidul Misoginului. Doamnelor dragi si multpreastimabilelor domnisoare, nu incarcati arma inca...promit sa ma revansez.

"Barbatii spun despre femei tot ce le place si femeile fac din barbati tot ceea ce vor." Contesa de Segur

"E de preferat sa locuiesti cu un leu si cu un balaur, decat cu o femeie rea." Biblia

"In iubire, singura victorie este fuga." Napoleon

"Da, femeile sunt un popor diabolic: daca par numai rele, sunt de fapt asa; iar daca nu par, sunt totusi rele." Oscar Wilde

"Nici cea mai inteligenta dintre femei nu intelege imediat." Colette

"Atatea visuri fantastice se odihnesc pe sanul unei femei si totusi nu il strivesc." Maupassant

"Boala cea mai cunoscute de femei este migrena. Numai ele stiu de ce se manifesta, cat dureaza si de ce si cand se sfarseste." Honore de Balzac

"Femeile sunt niste demoni care ne fac sa intram in infern prin poarta raiului." Sfantul Ciprian

"Femeile sunt facute pentru a fi iubite, nu pentru a fi intelese." Oscar Wilde

"Femeia are teribilul privilegiu de a se putea schimba brusc, in intregime." Romain Rolland

Poza este luata de aici

Un lucru foarte important am uitat sa mentionez: ilustratia acestui volum, mai exact coperta, este asigurata de o pictura de Fernando Botero. Cei de la Nemira au avut placuta inspiratie de a folosi lucrarile lui Botero cu mai multe ocazii. Stilul acestui artist este inconfundabil(la o simpla cautare pe google imagini o sa gasiti diferite reproduceri de ale lui).

Enjoy

joi, 1 aprilie 2010

vremea de afara...

...ma face sa ma simt ca o cioara...

Cine nu a citit Toparceanu in viata lui sa stea 5 minute la colt.
E aprilie, e urat afara, ploua...
Eu nu pot sa spun cum ma simt asa ca las textul sa va expliciteze:

CIOARA
Campul alb, ca un cearsaf,
Pana-n zari se desfasoara...
Sus pe-un stalp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioara,
Nemiscata-n varf de par
Ca o acvila pe-un soclu,
Oachesa ca un hornar
Si macabra ca un cioclu;
Neagra ca un as de pica,
Sub nemarginitul cer;
Singuratica si mica
Cat o boaba de piper;

Garbova ca o festila
Intr-un cap de lumanare;
Ca o mutra imobila
De harap cu nasul mare,
Dar sinistra si parlita
De la coada pana-n plisc,
Ca o pajura trasnita
Intr-un varf de obelisc;
Incrustata-n atmosfera
Ca un ou de ciocolata;
Amarata si stinghera
Ca o pruna afumata;
Cu alura interlopa
Ca un muzicant in frac,
Cuvioasa ca un popa
Si smolita ca un drac;
Demna, ca un om celebru;
Mistica si fara chef
Ca un basorelief
De pe-un monument funebru;
Incomoda-n soare, ca
Un gunoi in ochi; nefasta
Ca un chibit ce-ti sta-n coasta
La un joc de bacara;
Suspendata ca o nota
Pe un portativ gigant;

Sluta, ca o hotentota
Parasita de amant;
Mica-n mijlocul naturii
Ca un fir de praf de pusca;
Neagra cum e cerul gurii
La un caine care musca;
Crunta ca o vanataie
Cauzata-n match de box;
Ca un bulgare de cox
Care-a stat o noapte-n ploaie;
Resemnata, ca-n vitrina
O reclama pentru vulg,
Si usoara ca un fulg
De funingine-n lumina;
Trista ca un crep de doliu
In vazduhul diafan,
Ca un punct aerian
Pe-al zapezii alb orgoliu;
Stranie ca un ponos
Al privelistii de creta;
Solitara si cocheta
Ca un cuc de abanos;
Neagra, ca o musca-n lapte,
Si fantastica-n contur,
Ca un miez adanc de noapte,
Cu lumina imprejur;

Fina ca o acadea
De titei topit la soare;
Prinsa-n falduri de ninsoare
Ca un fiong de catifea;
Ireala, ca un duh
Cu penajul ei feeric,
Ca o cupa de-ntuneric
Rasturnata in vazduh;
Grava ca o rugaciune
Si posomorata ca o
Figurina de carbune
Cu nuante de cacao;
Tragica, ca o emblema
A obstescului sfarsit;
Sumbra ca o anatema
Arucata-n infinit;
Muta-n linistea campiei
Ca un bloc de piatra arsa,
Ca un ghem de bezna toarsa
Din fuiorul vesniciei,
Atarnand de bolta goala
Ca un uger de catran
Unde pruncii lui Satan
Vin, plangand, sa suga smoala;
Piaza-rea, ca un blestem
Azvarlit asa-ntr-o doara
Creatorului suprem,
Si banala... ca o cioara!


Florin Lazarescu avea pe blog niste poze cu ciori...ilustratii aici

marți, 23 martie 2010

"The Martian Chronicles" - Ray Bradbury




" - Nu stiu. Spender privi canalul. Mi-e rusine. De Biggs, de noi si de galagie. Hristoase ce spectacol!
- A fost o calatorie lunga. Trebuie sa se descarce.
- Unde e respectul lor, domnule capitan? Unde-i bunul-simt?
- Esti obosit si vezi altfel lucrurile, Spender. Esti amendat cu cincizeci de dolari.
- Da, domnule. Ma gandeam ca ei ne privesc, batandu-ne joc de noi insine.
- Ei?
- Martienii, fie ca sunt morti, fie ca nu.
- Cu siguranta morti, zise capitanul. Crezi ca ei stiu ca suntem aici?
- Un batran nu stie intotdeauna cand se apropie un tanar?
- Ba da, cred ca da. Vorbesti de parca ai crede in spirite.
- Cred in lucrurile care au fost facute si exista dovezi ca pe Marte s-au facut multe. Exista strazi si case si carti, presupun, si canale uriase si docuri si locuri pentru grajduri, daca nu pentru cai, atunci pentru niste animale domestice, poate cu douasprezece picioare, cine stie? Oriunde m-as uita, vad lucruri care au fost folosite. Au fost atinse si folosite timp de secole intregi. Intrebati-ma, atunci, de cred in spiritele lucrurilor folosite candva si o sa va raspund ca da. Sunt toate aici. Toate obiectele ce se pot folosi. Toti muntii care au nume. Si n-o sa le putem folosi niciodata fara sa ne simtim stanjeniti. Cumva, intr-un fel, muntii nu ne vor suna niciodata corect; o sa le dam nume noi, dar numele vechi sunt acolo, undeva in timp, iar muntii sunt alcatuiti si vazuti sub numele acelea. Numele pe care le vom da canalelor, muntilor si oraselor vor cadea ca apa pe roata morilor. Nu conteaza cum il atingem pe Marte, fiindca de fapt n-o sa-l atingem niciodata. Atunci o sa ne infuriem pe el si stii ce o sa facam? O sa-l jupuim, o sa-i smulgem invelisul si o sa-l schimbam ca sa ni se potriveasca noua.
- Nu-l vom distruge pe Marte, zise capitanul. Este o planeta prea mare si prea buna.
- Asa credeti? Noi, pamantenii, avem talentul de a distruge tot ce e mare si frumos. Singurul motiv pentru care ne-am instalat taraba cu crenvusti in templul egiptean din Karnak este pentru ca nu avea vad si nu ne oferea nici un beneficiu comercial deosebit. Iar Egiptul e doar o mica particica din Pamant. Aici insa, totul este stravechi si diferit, iar noi trebuie sa ne stabilim undeva si sa incepem sa distrugem totul. O sa botezam canalul Rockefeller, iar muntele Regele George si oceanul Dupont, iar orasele se vpr numi Roosevelt, Lincoln si Coolidge si nici macar n-o sa fie bine, deoarece toate locurile astea au denumirile lor cuvenite.
- Asta va fi treaba ta, ca arheolog, sa afli numele vechi, iar noi le vom folosi.
- Cativa oameni ca noi impotriva tuturor intereselor comerciale. Spender privi muntii de fier. Ei stiu ca suntem aici in seara asta, ca sa scuipam in vinul lor, si banuiesc ca ne urasc.
Capitanul scutura din cap.
- Aici nu exista ura. Se opri sa asculte vantul: Dupa cum arata orasele lor, au fost un popor rafinat, frumos si inclinat spre filosofie. Au accepta ceea ce li s-a intamplat. Stiu ca au acceptat moartea rasei lor si nu i-a incercat, intr-o frustrare de ultima clipa, nebunia de a-si distruge orasele. Fiecare oras vazut pana acum este absolut intact. Probabil ca prezenta noastra aici nu-i deranjeaza mai mult decat i-ar deranja jocul unor copii pe pajiste, cunoscandu-i pe copii si intelegandu-i. Si, oricum, poate ca asta ne va schimba si pe noi in bine. Spender, ai remarcat linistea deosebita a oamenilor pana in clipa cand Biggs i-a impins sa petreaca? Pareau chiar umili si inspaimantati. Gandindu-ne la asta, ne dam seama ca nu suntem hiar asa grozavi; suntem niste pusti care se harjonesc, tipind, cu rachetele si atomiii noastri de jucarie, racnind si agitandu-ne. Dar intr-o buna zi Pamantul va fi asa cum este Marte azi. Asta ne va trezi. Este o lectie practica despre civilizatii. O sa invatam de la marte. Acum, capul sus. Haide inapoi sa sa ne prefacem veseli. Amenda de cincizeci de dolari ramane."

Citesc si nu pot sa nu ma inteb de ce am amanat atat de mult lectura acestei carti. Poate pentru ca Fahrenheit 451 mi-a placut atat de mult incat am crezut ca Bradbury nu poate sa scrie si altceva, si daca scrie , sa scrie atat de bine. Ei bine, m-am inselat. Nu aveam cum sa fiu dezamagit de aceasta carte asa cum cei care gusta stilul nu vor fi dezamagiti de fel. Nu stiu daca nu cumva aceaste Cronici Martiene nu sunt de fapt niste cronici ale vietii dezorganizate si lipsite de principii a celor de pe Pamant, o cronica a ce suntem si a ce o sa devenim prin distrugere si prin lipsirea de valoare a lucrurilor importante din jurul nostru.

Nu vreau sa va impun propriile mele pareri. Va las doar sa va ganditi un pic la rolul pe care il jucam fiecare pe scena acestui secol, la destinul fiecaruia si la felul in care putem schimba lucrurile in bine sau in rau.

Poza am luat-o de aici.
Gasiti cartea in mai toate librariile din oras, pun aici pentru mai multe informatii site-ul editurii si al celor 2 Librarii pe care le fregventez cu drag si de unde, cand am ocazia, imi iau cartile pentru lectura:

Cronicile Martiene, Ray Bradbury
Traducerea de Mihai-Dan Pavelescu
Aparitie: 2009
Eritura: Leda, Grupul Editorial Corint

Libraria Humanitas, Piata Unirii nr 6
Libraria Humanitas Iasi- Felicia

marți, 16 martie 2010

Poezii, minunate poezii...



Stiu ca zilele acestea numele lui Tim Burton este pe buzele tuturor. Multi sunt cei care au vazut Alice in tara minunilor, putini sunt poate cei care i-au citit poeziile.
Tin in maini un minunat volum de poezie semnat de Tim Burton Melancolica moartea a baiatului-stridie aparuta la Editura Humanitas in 2009, traducere din limba engleza de Marius Chivu.

Voi pune aici doar trei poezii din volum. Stiu ca pot parea un pic mai ciudate dar pentru cei care il indragesc pe Tim Burton, aceste versuri, traduse impecabil, dupa parerea mea, vor merge direct in colturile acelea ale mintii pe care le tinem ferecate numai pentru noi.

Enjoy

Fata care s-a transformat in canapea

S-a intamplat in ziua
in care-a cules niste bizari matisori.
Capul i s-a umflat
colorat si moale ca o perna cu flori.

Pielea ei, care devenise
uscata si-urata,
s-a preschimbat deodata
in bumbac 100%.

Din organe, prin piept,
au crescut precum aripi
mai intai o saltea,
iar sub ea multe arcuri.

Era atat de ciudat,
incat am inceput sa sughit.
Dar in final, cel putin,
aveam un loc de dormit.

Gunoiela

A fost odata o fata
facuta din resturi si din gunoaie.
Putea ca un sconcs,
mereu plina de zoaie.

Era nefericita tot timpul,
sau avea crize prin care periodic trecea,
dar nici nu-i cu mirare
cu viata mizera pe care-o traia.

Singura clipa senina
i-a dat-o un tip numit Stan.
Cel care ridica gunoiul
azvarlit in jos pe tobogan.

Stan o iubea mult
si a cerut-o in casatorie,
insa ea se-aruncase deja
intr-un canal de la periferie.

Regina Perna-de-ace

Viata e grea pentru
Regina Perna-de-ace.
Cand se-aseaza pe tron
acele o strapung prin torace.

Ok...acum ca v-am inspaimantat sau din contra v-am incantat, haideti sa va mai dau niste informatii: cartea o gasiti in toate Librariile Humanitas din Iasi si din toata tara, iar daca vreti mai multe informatii despre Tim Burton accesati siteul
Librariile Humanitas din Iasi sunt:
Iasi 1
Iasi 3


Poza am luat-o de aici