"THEMATIQUE" - expozitie de fotografie

Sunt 2 si sunt foarte talentati. Daca sunteti din sau prin Iasi va recomand sa treceti pragul celor de la 1431 MUSIC CAFEE intai pentru atmosfera si apoi pentru ca un prieten drag mie are acolo o expozitie de fotografie: Teofil Bozbiciu si Odeh Nael au pus pe picioare aceasta expozitie pe care va invit sa o vizitati.

Pun aici si afisul expozitiei pe care am indraznit sa-l "fur" de la Libraria Humanitas din Piata Unirii

Ploua acum in Iasi...hm...poate vremea asta nu-mi strica toate planurile pentru astazi.

Poezii, minunate poezii...

Stiu ca zilele acestea numele lui Tim Burton este pe buzele tuturor. Multi sunt cei care au vazut Alice in tara minunilor, putini sunt poate cei care i-au citit poeziile.
Tin in maini un minunat volum de poezie semnat de Tim Burton Melancolica moartea a baiatului-stridie aparuta la Editura Humanitas in 2009, traducere din limba engleza de Marius Chivu.

Voi pune aici doar trei poezii din volum. Stiu ca pot parea un pic mai ciudate dar pentru cei care il indragesc pe Tim Burton, aceste versuri, traduse impecabil, dupa parerea mea, vor merge direct in colturile acelea ale mintii pe care le tinem ferecate numai pentru noi.

Enjoy

Fata care s-a transformat in canapea

S-a intamplat in ziua
in care-a cules niste bizari matisori.
Capul i s-a umflat
colorat si moale ca o perna cu flori.

Pielea ei, care devenise
uscata si-urata,
s-a preschimbat deodata
in bumbac 100%.

Din organe, prin piept,
au crescut precum aripi
mai intai o saltea,
iar sub ea multe arcuri.

Era atat de ciudat,
incat am inceput sa sughit.
Dar in final, cel putin,
aveam un loc de dormit.

Gunoiela

A fost odata o fata
facuta din resturi si din gunoaie.
Putea ca un sconcs,
mereu plina de zoaie.

Era nefericita tot timpul,
sau avea crize prin care periodic trecea,
dar nici nu-i cu mirare
cu viata mizera pe care-o traia.

Singura clipa senina
i-a dat-o un tip numit Stan.
Cel care ridica gunoiul
azvarlit in jos pe tobogan.

Stan o iubea mult
si a cerut-o in casatorie,
insa ea se-aruncase deja
intr-un canal de la periferie.

Regina Perna-de-ace

Viata e grea pentru
Regina Perna-de-ace.
Cand se-aseaza pe tron
acele o strapung prin torace.

Ok...acum ca v-am inspaimantat sau din contra v-am incantat, haideti sa va mai dau niste informatii: cartea o gasiti in toate Librariile Humanitas din Iasi si din toata tara, iar daca vreti mai multe informatii despre Tim Burton accesati siteul
Librariile Humanitas din Iasi sunt:
Iasi 1
Iasi 3


Poza am luat-o de aici

the city, my city...

Ador orasul Iasi. Nicaieri nu m-am simtit mai liber si mai sigur. Nicaieri nu am visat cu ochii deschisi mai colorat si mai aventuros ca in acest oras. Coborand astazi spre Rapa Galbena, toata strada Arcului cufundata fiind in intuneric, ma simteam ca o vietate surprinsa intr-un loc total necunoscut. Cerul cernuse mai devreme fulgi de zapada. Tot cerul, mi-a oferit astazi o splendida zi de primaiarna(vara): frig de dimineata cu un vant ascutit care biciuia trecatori rataciti, ploaie rece la pranz(visatorii sunt sigur ca s-au pus pe ganduri si au luat tramvaiul dorintelor tarzii pana sus in Copou), undeva pe la ora 2-3 a iesit dintre nori un soare care m-a pus in alerta...chiar vine primavara?, iar spre finalul zilei,am avut parte de un alegro cu fulgi de zapada.

Stau culcusit in patul meu, adapostit fiind de furia cu care oamenii circula pe strazi. Multimea se izbeste de ziduri, se grabeste pe trecerile de pietoni, alearga pe strazi haotic...multimea navaleste pe strazi, urca in autobuze, se inghesuie in tramvaie. Orasul suporta cu stoicism furia locuitorilor sai. Ei, inghesuiti in cutiile lor, ca niste gandaci de colorado, migreaza nelisnistiti de la un capat al orasului spre celalat capat.

Dimineata, in autobuzul 46 am vazut cel mai frumos tablou al acestei zile:pe partea cealalta de strada a trecut un alt autobuz...in unul din geamuri se oglindea chipul unei fete, era atat de departe gandul ei, incat, toata fiinta ei parea inchisa intr-o masca de liniste si impacare pe care de mult nu am mai vazut-o la cineva...cu capul un pic lasat spre umarul ei drept, cu ochii larg deschisi, o vedeam pe ea si sunt sigur ca ea vedea prin mine...privirea ei desenase un orizont pe care numai ea putea sa-l vada, mintea ei, crease pentru bucuriia fiintei interioarenu un vis pe care il traia libera chiar in acel moment...nu cred ca am vazut ceva mai senin toata ziua...

Incercati un experiment in noptile senine(noptile de primavara si cele de vara) care vor veni: iesiti afara la ore tarzii din noapte si ascultati orasul; tanguirea lui va va alina, veti adormi apoi linistiti,prinsi intr-un cantec nesoptit si mangaiati de o mana invizibila...