in sfarsit. am asteptat zile intregi intoarcerea ta. credeam in sinea mea ca m-ai parasit pe vecie, credeam, de fapt eram convins, ca din tot ce a fost frumos intre noi nu a ramas decat o amintire, credeam ca te-am pierdut si ca vei fugi in continuare de mine si astfel voi fi nevoit sa traiesc obisnuindu-ma intr-un final cu absenta ta.
m-ai lasat de am tanjit dupa atingerea ta incat acum iti sorb cu nesat umbrele, fosnetul, zborul.
te primesc cu bratele deschise...
lasa-ma sa te savurez...tu nu m-ai putea dezamagi, nu ai facut asta niciodata. intins in pat, cu gandurile imprastiate pe jos, te las sa ma alinti. undeva in spatele nostru un saxofon isi trece acordurile prin parul meu. nu te poti dezlipi de mine iar eu nu vreau sa te las sa pleci. acum ca te-am regasit egoismul meu capata proportii uriase. poate sunt un om rau dar nicicand nu am vrut sa ne nedreptatesc draga mea.
iarta-mi ratacirile fara tine. ceilalti nu ma mai intereseaza acum ca suntem doar noi doi: singuratatea mea si cu mine.
Acum o lună
inca de la primele randuri asteptam sfarsitul neprevazut... cu siguranta nu era vorba despre iubita... ma asteptam sa fie ca in unele bancuri vechi, sa fie un deznodamant funny (de genul "draga mea inghetata de vanilie" sau "draga mea spuma de ras", dar uite ca sfarsitul chiar m-a surprins: n-a fost nimic amuzant, ba din contra...
RăspundețiȘtergere"draga mea singuratate" :-<